Copilul meu refuză să meargă la școală și nu se bucură de ea. De ce respinge școala? De ce nu vrea copilul meu să meargă la școală?
Avem următorul exemplu: Maria, o fată cu note bune la școală și comportament impecabil, nu a fost niciodată amenințată și are mulți prieteni. Atunci de ce se teme școala atât de mult? Urăște zgomotul și aglomerația constantă care se creează la intrare, la schimbarea turelor și, în general, e deranjată cu fiecare ocazie în care mai mulți copii se strâng într-un grup din anumite motive. Nu se simte rău din cauza colegilor de clasă. Această simptomatologie apare numai în contextul școlar.
Copilul meu refuză să meargă la școală. Refuzul școlii și motivele acestuia
Fobia școlară, evitarea școlii și refuzul școlar sunt câțiva dintre termenii care descriu o tulburare de anxietate la copii și tineri. Aceștia prezintă o teamă irațională și persistentă de a merge la școală. Conform cercetărilor, această dificultate se manifestă la copiii și adolescenții cu vârste cuprinse între 5 și 17 ani. Prin urmare, această dificultate acoperă majoritatea anilor de învățământ obligatoriu. Semnele refuzului școlar pot include absența școlară semnificativă (în general pentru una sau mai multe săptămâni) și/sau o tulburare gravă. Chiar dacă există o prezență școlară aproape normală.
Părinții trebuie să fie conștienți de faptul că fobia școlară reprezintă un tip de tulburare caracterizată prin teama despărțirii temporare de părinți pentru a merge la școală. Această fobie mai este cunoscută și sub numele de anxietate de separare. Alți factori de care să țină cont părinții sunt: mutatul într-o nouă zonă, divorțul sau o supărare care pot cauza copilului un imens stres. Sau un comportament anxios ce poate duce la instalarea fobiei școlare. Se recomandă adoptarea unei atitudini adecvate a părinților față de copii cu privire la cerințele școlare. Părinții trebuie să-și sprijine copiii în cazul trăirii unor experiențe traumatizante. Este contraindicată o atitudine nepotrivită și inconștientă a unor părinți care încearcă să-și țină copilul acasă pentru a-i ajuta la diverse activități.
Cum să intervină părinții?
Complexitatea comportamentului de refuz școlar implică, conform specialiștilor, zona de intervenție. Această intervenție necesită participarea tuturor subiecților implicați în proiectul educațional (elevi, părinți, profesori, specialiști interni sau externi).
În ceea ce privește intervenția psihoterapeutică la elev, majoritatea cercetărilor susțin utilizarea terapiei comportamentale cognitive. Și utilizarea a două strategii esențiale: desensibilizarea sistematică și expunerea treptată la mediul școlar și managementul întregii situații.
Copilul meu refuză să meargă la școală. Concluzie
Respingerea școlară este un comportament complex, iar motivele pentru care copilul tău nu dorește să meargă la școală poate fi cel mai disparat. Cu siguranță, în căutarea motivațiilor, distincția făcută în funcție de vârstă, poate fi primul pas care să te ajute să identifici de ce a fost activat și menținut acest comportament particular în timp.
A interveni imediat este o obligație.
