De câte ori nu te-ai plâns și tu: ”Ce mă fac, copilul nu vrea să mănânce!”? Poate că nu e nici îndărătnic și nici mofturos. Poate că are un motiv întemeiat.
Problema aceasta se mai pune și în alt fel. Copilul nu vrea să mănânce sau nu vrea să mănânce cât vrei tu să mănânce? Este o nuanță care face diferența capital. Da, știm, e frustrant să pregătești pentru copil cu cele mai bune ingrediente, cu cea mai mare dragoste, și el să nu vrea să pună gura pe nimic. Știm și că gândești că trebuie să se hrănească pentru a crește. Ce să vezi, pediatrii susțin că taman atunci când copilul nu are poftă de mâncare, crește. Că se află exact în plin puseu de creștere. Ia să vedem ce motive reale ar avea să nu mănânce.
Copilul nu vrea să mănânce
Bebelușii refuză mâncarea din multe motive: nu le este foame, sunt obosiți, distrați sau bolnavi. Nu-ți face griji, un bebeluș va mânca atunci când îi este foame. Așa că dacă închide gurița când vine spre el lingurița, dacă întoarce capul, de fapt îți spune că s-a săturat. Gândește-te că poate porția pregătită de tine este prea mare pentru micul lui stomăcel. Nu îl forța și nu transforma ora de masă în ora de luptă.
Un alt motiv pentru care nu vrea să mănânce poate fi neacceptarea alimentelor nou introduse în dieta lui. Aproape toți copiii traversează o perioadă de respingere a acestora. Care poate dura săptămâni. Sau chiar luni. Dă-i o mână de ajutor. Strecoară-le în preparate pe care le cunoaște și care îi plac. Și ai grijă ca vizual să nu difere mult. Una este să îi pui în față un castron de piure de broccoli și alta este să îl amesteci în spanac, de exemplu. La o masă poți încerca de maxim trei ori să îl determini să guste. Dacă nu vrea, renunță. Vei mai putea încerca la o altă masă.
Calm și răbdare
Există și posibilitatea ca cel mic să nu prea mănânce pentru că are probleme de înghițire. Se mai întâmplă. Ia puțină mâncare în linguriță, dacă încă îl hrănești tu. Nu o încărca până cade mâncarea din ea și nu i-o îndesa în gură cu forța. Răbdare, răbdare, răbdare. Dacă suspectezi că asta e problema, cea de înghițire, vorbește cu pediatrul.
Poate că piciul tău este o fire independentă și ar prefera să îl lași să mănânce singur. Cine știe, s-ar putea ca activitatea să-i placă tare mult și să mănânce mai bine decât atunci când îl hrănești tu. Dacă ai observat că asta își dorește, ar trebui să te bucuri. Și să îl faci părtaș la mesele în familie. Observându-vă pe voi cum mâncați, va încerca să vă imite și în acest fel va deprinde… arta. Da, o să facă mizerie. Multă mizerie. Și ce dacă? De câte ori învață un om să mănânce, în viață?
Mici trucuri de… ”poftă bună”
Nu mai este un bebeluș, dar ifose la masă tot mai are. Ce e de făcut?
Creează o atmosferă caldă, plăcută la masă. Nu îl certa pentru nimic în lume, nu vă certați nici voi, părinții, între voi;
Oferă-i aceeași mâncare pe care o consumați și voi și arătați-i cât de bună este și cât de mult vă place;
În timpul mesei nimic nu trebuie să îi distragă atenția de la farfurie. Deci nu tabletă, nu televizor, nu jucăria preferată.
Setează un timp limită pentru masă. Să zicem jumătate de oră. Dacă mai mult s-a jucat cu furculița în farfurie decât a mâncat, treaba lui. Când ”sună ceasul” strângi masa. Fără ceartă, fără reproșuri. La următoarea e posibil să lingă și farfuria.
Se spune că acei copii care sunt implicați în prepararea mesei (după puterile fiecăruia, desigur!) sunt mai dispuși să mănânce fără să fie nevoie de rugăminți, insistențe și promisiuni. De ce să nu încerci și strategia asta?
IMPORTANT: NU SE DAU PEDEPSE ȘI NICI RECOMPENSE PENTRU CĂ NU A MÂNCAT SAU, DIMPOTRIVĂ, A GOLIT FARFURIA!
