O periuță de dinți foarte moale, administrată de părinți, manevre corecte și un cântec mic care să-l distreze pe cel mic! Iată câteva trucuri pentru a reuși un periaj încă de la apariția primilor dinți. Pasta de dinți e recomandată abia după trei ani.
Dacă un copil, încă din primii ani de viață, învață manevre simple de igienă orală adecvată, va avea mai multe șanse să-și mențină dinții sănătoși în timp. Incidența cariilor, de fapt, depinde doar parțial de forța și puterea dinților. Este în principal legată de curățarea regulată. Aceasta, împreună cu utilizarea corectă a pastei de dinți, este capabilă să prevină probleme orale.
Periuța de dinți trebuie utilizată încă de la primul dinte ieșit
Gingiile unui copil pot fi curățate cu o compresă sterilă. Astfel, în primă fază, copilul se va obișnui mai întâi să aibă ceva în gură care nu este de mâncat. În schimb, el va învăța că acel „ceva” din gură trebuie să fie tolerat pentru igiena lui și pentru a avea o dantură sănătoasă.
Fii atenta!
Curățarea „adevărată”, cu periuța de dinți, începe când apare primul dinte, dedicând mai mult timp incisivilor centrali și laterali, precum și arcadei inferioare și superioare. În magazine există mai multe tipuri de periuțe de dinți, dar prima periuță trebuie să fie moale. Aceasta trebuie să aibă un mâner mare și ergonomic, cu toate că, la această vârstă, periuța de dinți trebuie încă să fie manevrată de părinți.
Periuta adaptata
Capul periuței trebuie să fie mic, adaptat dimensiunii gurii copilului și să aibă cele mai moi fire. Este suficientă o trecere rapidă. Aceasta durează cel puțin treizeci de secunde pe suprafața exterioară și interioară a dinților. La această vârstă nu este încă recomandat să se utilizeze pastă de dinți, deoarece copilul ar putea să o înghită involuntar. În schimb, este totuși importantă prima vizită la dentist.
Trei ani: copilul primește prima pastă de dinți
La vârsta de trei ani, copilul își poate alege periuța de dinți proprie. Aceasta trebuie să aibă un cap mic și perii moi, mâner confortabil și ergonomic. Culoarea rămâne alegerea copilului. În cazul în care copilului îi place periuța de dinți, el va fi chiar mai bine pregătit să-și curețe dinții.
Unic si totusi…
Este bine să-i permiteți propriile manevre, dar voi, părinții trebuie să efectuați în continuare manevrele principale, pentru a evita eliminarea plăcilor și a resturilor alimentare. Momentul de curățare poate fi transformat într-un joc care să dureze atât timp cât e necesar curățării arcadelor. Un minut și jumătate la această vârstă e suficient. Copilul trebuie implicat activ în joc.
Parintii se implica
Mama sau tata pot începe prin a cere copilului să-și deschidă gura cât mai mult posibil, invitându-l să facă o gură la fel de mare ca cea a unui leu. Apoi, ținând periuța de dinți, părintele începe să curețe dinții, descriind mișcările. Copilul este capabil să înțeleagă și va fi tentat să le repete. Totul va fi mai ușor și mai distractiv dacă îi vei cânta un cântecel chiar pe această temă (inventat sau descoperit pe google). Durează doar trei minute o curățare corespunzătoare și, în același timp, îi explici și mișcările.
La cinci sau șase ani: Mamă, mă spăl singur(ă) pe dinți
La această vârstă, copilul dorește să obțină autonomie. Și pe bună dreptate! Părinții pot lăsa copilul să se spele singur pe dinți, după ce se asigură că a învățat în mod corect procedurile de igienă predate în anii anteriori, chiar și în timpul unei ședințe la un igienist dentar. Dinții trebuie să fie periați timp de cel puțin trei minute, efectuând o operație de frecare orizontală pe părțile superioare ale molarilor, apoi la baza molarilor și pe partea inferioară. La bază, în zona gâtului dintelui, adică la punctul în care dintele iese din gingie trebuie insistat. Aici, de fapt, e locul în care se acumulează cea mai mare cantitate de placă. La sfârșitul operației, părintele trebuie să se asigure că copilul și-a periat bine dinții și să-l laude!
