Insomnia la copii: ce se ascunde în spatele nopților nedormite? Tulburările de somn și dificultățile legate de adormire reprezintă o etapă sensibilă în dezvoltarea copilului, dar și o provocare intensă pentru părinți. Rezistența la somn și trezirile frecvente din timpul nopții pot deveni epuizante, împingându-i pe mulți să caute sprijinul unui specialist.
Pentru a gestiona eficient insomnia la copii, este esențial să fie analizate nu doar cauzele organice, ci și factorii comportamentali și emoționali care pot influența calitatea somnului. Printre aceștia se numără: convingerile greșite despre nevoile de somn ale copilului, igiena deficitară a somnului, obiceiurile disfuncționale din rutina de seară, stilul de atașament anxios sau chiar prezența unor tulburări psihologice semnificative la părinți.
Specialiștii ne asigură că somnul odihnitor, în lipsa unor cauze organice, este un obicei care se învață. Copiii deprind acest obicei de la părinți și îngrijitori, prin rutină și interacțiune emoțională. De aceea, conform specialiștilor, este esențial ca părinții să fie sprijiniți în înțelegerea dinamicii relației cu copilul, pentru a-și ajusta așteptările și a contribui activ la reglarea emoțională reciprocă în momentele de adormire.
Care sunt caracteristicile clinice ale insomniei la copii?
- Dificultăți în a adormi singur
- Numeroase treziri nocturne
- Somn superficial (orice zgomot trezește copilul)
- Perioada de somn mai scurtă decât cea specifică vârstei
Care sunt consecințele tulburărilor de somn în copilărie?
Tulburările de somn nu afectează doar odihna copilului, ci pot avea un impact semnificativ asupra dezvoltării sale emoționale, cognitive și fizice, precum și asupra echilibrului familial. Iată cum se manifestă aceste efecte, în funcție de vârstă:
La sugari și copii mici:
- Plâns frecvent și aparent inexplicabil, mai ales în timpul nopții sau la trezire;
- Iritabilitate și schimbări bruște de dispoziție, chiar și în timpul zilei;
- Dificultăți de concentrare și atenție, vizibile în joc sau în interacțiuni;
- Creșterea dependenței față de părinți sau îngrijitori, mai ales la adormire;
- Încetinirea ritmului de creștere, în cazuri severe sau prelungite.
La copiii de vârstă școlară:
- Scăderea performanțelor școlare, din cauza oboselii și lipsei de concentrare;
- Insecuritate și anxietate, mai ales în contexte sociale sau academice;
- Timiditate accentuată și retragere din activități de grup;
- Apariția unor tulburări de comportament, cum ar fi iritabilitatea, opoziționismul sau lipsa de autocontrol.
La părinți:
- Sentimente de nesiguranță în gestionarea nevoilor copilului;
- Vinovăție legată de lipsa de soluții sau de presupuse greșeli în educație;
- Tensiuni în cuplu, adesea exprimate prin acuzații reciproce de „răsfăț” sau „lipsă de fermitate”;
- Frustrare și epuizare emoțională, mai ales în fața episoadelor repetate de trezire nocturnă;
- Un sentiment profund de neputință și eșec, care poate afecta stima de sine parentală;
- Oboseală fizică și psihologică, cu impact asupra vieții profesionale și sociale.
Abordarea timpurie a acestor probleme, cu sprijinul unui specialist, poate preveni agravarea lor și poate restabili echilibrul în familie.
În loc de concluzie…
Insomnia la copii nu este doar o problemă de somn, ci un semnal că ceva din ritmul emoțional, relațional sau biologic are nevoie de atenție. Deși nopțile nedormite pot fi epuizante, ele nu trebuie să devină o normalitate. Cu răbdare, sprijin și uneori ajutor specializat, somnul liniștit poate redeveni o constantă în viața copilului, dar și a întregii familii.
Somnul este un act de încredere. Iar atunci când copilul învață că poate adormi în siguranță, întreaga lui lume devine mai stabilă, mai calmă și mai pregătită pentru ziua de mâine.
