Anxietatea la copii: un semnal de alarmă deloc de neglijat. Pentru ca anxietatea, frica și angoasa sunt semnalele unei neliniști prin care trece copilul. Dar cum să facem diferența între o adevărată tulburare de comportament și o simplă fază de schimbare?
Anxietatea la copii
Stilurile de atașament caracterizează relațiile dintre părinți și copii. Temerile sunt o consecință a tipului de legătură pe care copiii l-au structurat cu cifrele de referință.
Manifestarea unor probleme comportamentale specifice, cum ar fi anxietatea, frica, chiar nemotivată, dezvăluie o neliniște sau o traumă imediată, pe care copilul trebuie să o manifeste prin simptome.
În realitate, copilul trece printr-o serie de schimbări, uneori chiar bruște, care îl pun constant în fața noilor situații și cu care trebuie să se obișnuiască în permanență. După înțărcare, va învăța să devină din ce în ce mai autonom până când va intra în grădiniță (2/3 ani) și în școala elementară (5/6 ani). În acest parcurs al lui își părăsește mediul „sigur” (casa) pentru a intra într-o lume nouă: străinii și relațiile sociale. Cunoștințele sale se lărgesc și devin un amestec de noi percepții, noi senzații.
Deci se poate întâmpla ca în acest proces să se manifeste frica. Anxietatea devine descoperitorul unui lucru pe care copilul nu-l cunoaște și nu-l poate asocia cu nimic din primele lui experiențe.
Iar aici abandonul, lucrurile și stările străine, fanteziile și inconvenientele preiau controlul.
Anxietatea la copii. Dar cum să recunoaștem o adevărată tulburare de comportament de o fază simplă de schimbare?
Adesea, anxietatea este interpretată în mod diferit față de ceea ce este funcția sa reală. Fiind o emoție este importantă în procesul de creștere, deoarece ajută copilul să ia măsuri în fața unor situații noi. Îi permite să distingă situații periculoase și, prin urmare, să se apere. Copilul este mai precaut. Între 2 și 6 ani, anxietatea este normală din punct de vedere fiziologic. Devine însă o teamă, atunci când există o preocupare excesivă pentru consecințele care pot rezulta în urma producerii unui eveniment sau o fobie atunci când există un comportament de evitare completă a situației (copilul refuză și dacă nu îl ascultăm, se pot manifesta crize de plâns și adevărate crize de panică).
Prin urmare, este important să se facă distincția între anxietatea – angoasă și teama legate de un anumit obiect sau de o anume situație.
Anxietatea se manifesta prin:
- hipervigilență (tinde să țină totul sub control, cu dificultate de relaxare), imagini care persistă, modificări ale perioadei de somn / veghe, anxietate față de un străin și protest în fața unei situații în care trebuie să se separe de mamă (dacă de exemplu, trebuie să meargă la serviciu sau să plece undeva).
- anxietatea cronică se manifestă prin: agitație, iritabilitate, furie și capricii, temeri legate de trecut ( „am rănit“, „am supărat”), idei și sentimente de vinovăție depresive.Modificările afectează foarte mult starea de spirit a copiilor: intrarea la școală, schimbarea domiciliului, separarea părinților, perioada petrecută într-o tabără din timpul verii, mutarea într-o altă clasă, toate acestea pot conduce la adevărate crize de angoasă.
Atacurile de panică se manifestă prin:
- simptome somatice: palpitații, tahicardie, senzații de sufocare, greață, dureri abdominale
- simptome neurologice: tremur, șocuri musculare, amețeli
- simptome motorii: agitație și leșin
- simptome vasomotorii: căldură, transpirație sau frisoane
- simptome psihice: senzație de ciudățenie, de nebunie sau gânduri legate de moarte
Capturarea acestui tip de emoție depinde în mare măsură de capacitatea de observație și empatie a adultului care are grijă de copil. Este bine, prin urmare, să-l liniștiți pe copil, pregătindu-l pentru orice situație care implică o schimbare a obiceiurilor sale zilnice.
Anxietatea la copii. De reținut!
Trebuie să ne convingem de un singur lucru: copiii nu s-au născut anxioși!
Anxietatea la copii, ca la noi toți, este întotdeauna rezultatul modului în care vedem lucrurile, interpretăm ceea ce se întâmplă.
Dar dacă vrem să îndepărtăm anxietatea de la copii, trebuie să le spunem adevărul: nu are de ce să ne fie frică, nu există nimic de care să ne temem.
