Sinceritatea copiilor. Cum îi educăm pe copii să fie sinceri?

Sinceritatea copiilor

Sinceritatea copiilor este una dintre calitățile de bază. Iubesc sinceritatea mai mult decât orice. Este o valoare atât de mare, atât de prețioasă, încât, personal, nici atunci când sunt nevoită să spun o minciunică cu scop pozitiv, nu mă simt deloc împăcată. Aș spune că sunt prea sinceră, iar acest lucru dăunează uneori. De aceea, învăț mereu că tăcerea poate salva unele situații.

Un părinte sincer își va educa copilul în acest sens: să fie sincer! Dar cât de sincer trebuie să fie copilul și care este granița între sinceritate și minciună?

Sinceritatea copiilor. Învață în funcție de vârstă

La 3-4 ani

În jurul vârstei de 3-4 ani, copilul descoperă minciuna, când începe să înțeleagă că este posibil să nu spunem totul, să spunem lucruri false și să inventăm lucruri inexistente.

Minciuna poate juca un rol important în dezvoltarea sa cognitivă: copilul înțelege, prin ea, că gândul său interior este numai al lui și că alții, în special părinții, nu-i pot ghici gândurile.

„Nu am fost eu!“, un răspuns des auzit. Copiii nu doresc să creeze probleme și sunt convinși că este suficient să nege realitatea, pentru a o suprima, și, în același timp, ei nu doresc să-i supere pe adulți.

La 9-10 ani

În jurul vârstei de 9-10 ani, copiii învață, de asemenea, tehnica de ascundere, arta de a ascunde o parte din adevăr.

Disimularea este un comportament care reduce vina din punctul de vedere al celui care minte și nu e sincer. El crede că nu te-a mințit exact, și mai ales oferă o scuză excelentă: „Nu știam jur“, „am uitat doar „,” Jur că v-aș fi spus „.

La adolescență

În cele din urmă, în timpul adolescenței, minciuna reprezintă o modalitate de a-și afirma propria identitate și de a continua să urmărească calea evolutivă către autonomie.

Nu toate minciunile au aceeași greutate și nu sunt întotdeauna adevărate minciuni. Sinceritatea copiilor este dusă până la un punct. Ei nu pot spune întocmai totul și întocmai cum a fost. Este nevoie și de un gol al lor, unde să se desfășoare după cum le dictează mintea în momentul acela.

 

Sinceritatea copiilor. Sfaturi pentru părinți

Un părinte sincer cu copilul lui va putea să comunice mult mai bine cu acesta, dacă el este la rândul său, sincer. Mai târziu, copilul își va lărgi mediul în care interacționează, iar sinceritatea, ca valoare, va fi un punct definitoriu pentru el, ca ceilalți să își câștige încrederea în el și să îl considere un prieten adevărat.

 

Noi nu le cerem „misiuni imposibile” cum ar fi aceea de a adera la modelul perfecțiunii pe care îl avem în minte pentru ei.

Cu cât vrem ca ei să fie mai curați, curajoși, mai buni, cu atât mai mult îi invităm să mintă pentru a da viață unei alte realități, în care ei pot satisface toate așteptările părinților lor.

Iată câteva sfaturi care-i vor ajuta pe copii să evite minciunile și să aleagă sinceritatea:

– Transmiteți-i conceptul de încredere copilului! Cei care spun adevărul merită încredere. Și cu o persoană în care te încrezi, vrei să-ți petreci mai mult timp.

– Învățați-l diferența dintre realitate și fantezie. Învățați copilul să pună preț pe sinceritate.

– Lipsa sincerității și alegerea unei minciuni ascunde uneori o dorință.  Chiar dacă e prea mic pentru a fi mult prea sinceri cu el, nu-l mințiți. Spuneți ce aveți de spus cu sinceritatea adaptată vârstei și nivelului lui de înțelegere.

–  Nu etichetați niciodată un copil ca un „mincinos „, riscați să îl simțiți așa. În plus, în timp, îl faceți să devină conform cu eticheta pusă.

– Când copilul recunoaște sincer greșelile sale, nu îl pedepsiți imediat. Dați-i copilului o pedeapsă, ținând cont de sinceritatea sa. Apreciați partea de sinceritate.

– Câștigați încrederea copilului, prin faptul că nu l-ați pedepsit cu prima ocazie, dar l-ați încurajat să vă spună faptele lui cu sinceritate, în loc de minciuni.

– Dacă nu reușește să fie sincer și apelează des la minciună, încercați să vorbiți foarte mult cu el. Să aflați rădăcina acestui comportament și să-l încurajați să se deschidă față de voi, părinții.

– „De ce nu ai spus adevărul? Știi că trebuie să fim sinceri, pentru că împreună putem găsi o soluție!”.

– Întotdeauna dați un exemplu bun! Trebuie să încercați să nu mințiți niciodată copiii atunci când pun întrebări dificile sau jenante. 

Copiii învață sinceritatea, precum și minciunile, din exemplul părinților lor!

 

My title page contents