Tu observi semne de stres la copil? Deși adulții tind de obicei să uite, stresul poate afecta, de asemenea, și copiii. Aceștia pot avea îngrijorări și pot deveni anxioși.
Stresul este o consecință a solicitărilor pe care le avem și variază în funcție de capacitatea noastră de a le satisface. Aceste solicitări pot fi generate din surse externe, cum ar fi familia, munca, prietenii sau școala. Stresul la anumite niveluri este un semn pozitiv. Deoarece oferă atenție și energie pentru a face față unei provocări. Dacă este în exces, atunci este distructiv. Astfel, stresul poate afecta pe oricine se simte copleșit, iar copiii nu fac excepție.
Semne de stres la copil. Prea multe activități provoacă stres
Mulți copii, de exemplu, sunt prea ocupați pentru a avea timp să joace, să-și dezvolte creativitatea sau să se relaxeze după școală. Trebuie acordată mai multă atenție copiilor care se plâng de prea multe lucruri sau care refuză o parte dintre acestea. Trebuie verificat dacă nu sunt cumva supraîncărcați. Dacă nu este posibilă ușurarea sarcinilor, atenția și dialogul deschis pot permite copiilor să învețe cum să-și organizeze timpul și să depășească stresul.
Problemele familiei cauzează, de asemenea, stres. Problemele legate de munca părinților, bugetul familiei sau preocupările legate de sănătate sunt aspecte care ar trebui tratate fără prezența copiilor. Evitați pe cât posibil să fiți văzuți ca îngrijorați în prezența lor.
O sursă importantă de tensiune este televiziunea și, în era internetului, ușurința accesului la informațiile de care se bucură copiii. Cei care văd imaginile perturbatoare la televizor sau aud despre dezastre naturale, războaie și terorism se pot îngrijora de propria lor siguranță și de cea a oamenilor pe care îi iubesc.
Care sunt semnele care sunt subestimate și care ar trebui să ne îngrijoreze, în schimb?
Stresul la copii se manifestă de obicei prin schimbări de comportament. Modificările comune sunt cele care afectează caracterul. Copiii devin ușor iritabili sau hărțuiți, sau adoptă atitudini de respingere, cu plâns și țipete. De exemplu, împotriva școlii, uneori chiar și cu reacții duse la extreme. Schimbările caracteristice sunt asociate cu mai mult sau mai puține modificări ale somnului sau cu atitudini controversate față de alimente, care pot fi refuzate sau consumate într-un mod exagerat. În cazul adolescenților există cazuri frecvente în care stresul este exprimat prin respingere și ostilitate față de familie.
Stresul poate apărea și cu simptome fizice, cum ar fi dureri de stomac sau cefalee, care nu pot fi identificate ca fiind organice. Este necesar să se acorde atenție simptomelor dureroase. În special, dacă acestea cresc în anumite situații: sarcini obișnuite la clasă sau în timpul orei de sport.
Semne de stres la copil. „Ascultă” simptomele!
Deoarece copiii nu sunt familiarizați cu cuvântul stres și, mai presus de toate, cu semnificația sa. Când sunt chestionați, își exprimă disconfortul prin alte cuvinte precum „îngrijorat”, „confuz”, „deranjat” sau „supărat”. Sau pot să-și exprime faptul că au căzut pradă stresului, spunând lucruri negative despre ei înșiși, despre ceilalți sau despre lumea din jurul lor. De exemplu, „Nimic nu-mi place”, „Sunt prost”, „Nu există nimic amuzant”.
Este important ca părinții să-și asculte copiii și să încerce să înțeleagă de ce copilul sau adolescentul se exprimă în acești termeni.
Semne de stres la copil. Stresul copiilor nu este un disconfort care trece odată cu vârsta, ci crește după evoluția băieților
Potrivit Asociației Americane de Psihiatrie, în urma unui sondaj, elevii de liceu raportează niveluri mai ridicate de stres decât adulții. Mai mult de jumătate dintre studenți (54%) au avut sentimente de „anxietate copleșitoare” în cursul anului școlar.
Starea de anxietate poate fi moștenită de la părinți, dar în majoritatea cazurilor, mediul școlar este responsabil pentru aceasta.
Semne de stres la copil. Un divorț: ce riscuri poate implica?
Trauma separării parentale, mai ales dacă e urmată de o perioadă furtunoasă și plină de resentimente, poate fi foarte dificil de depășit la copii. Separarea părinților determină o stare de insecuritate și vină pentru cei mici. Conform unor cercetări, consecințele ar fi de așa natură încât să crească cu de trei ori riscul apariției diabetului de tip 1. Potrivit autorilor studiului, acest lucru este urmare a faptului că evenimentele stresante din copilărie pot contribui la stresul celulelor beta pancreatice, care determină o rezistență mai mare la insulină.
