Ai zice că tinerii nu au motive să fie deprimați. Ba cum să nu… Mai mult de-atât, unele statistici indică faptul că 8% dintre adolescenții cu vârste cuprinse între 12 și 18 ani au suferit un astfel de episod. Și totuși cum recunoaștem depresia la adolescenți?
Ca să îl poți ajuta să depășească un astfel de moment, ar trebui ca mai întâi să îți dai seama că ceva în neregulă se întâmplă cu el. Adolescenții au, oricum, tendința se a se izola, cel puțin de părinți. Trăiesc adesea într-o lume a lor, cu cei de vârsta lor, părându-li-se că doar aceștia îi înțeleg. Dar a confunda această atitudine cu semnalele unei depresii poate fi în dezavantajul tânărului. De aceea este important să știm cum recunoaștem depresia la adolescenți, ca să putem interveni.
Cum recunoaștem depresia la adolescenți
Tristețea și izolarea sunt două dintre cele mai comune și mai vizibile simptome. Adolescentul se închide în sine și comunică puțin sau chiar deloc cu părinții, cu ceilalți membri ai familiei, cu prietenii și profesorii. Este foarte util pentru părinte să aibă legături cu toți aceștia, ca să poată culege informații cu ajutorul cărora să facă diferența între izolarea de ei sau în general, de toată lumea.
Diferența dintre un episod depresiv și o tristețe profundă dar trecătoare poate fi uneori greu de făcut. Și aceasta pentru că depresia poate fi cumva ascunsă. Certitudinea o oferă o urmărire atentă, pe termen lung, în care se constată o stare de iritare și izolare constantă. Pe lângă aceasta mai sunt vizibile o serie de simptome variate. Poate fi vorba despre tristețe accentuată, insomnie, dureri de cap și stomac, scăderea apetitului, halucinații, fobie școlară și socială, consum excesiv de alcool și, din păcate, chiar și de droguri. Uneori simptomele pot fi mascate, în sensul că un adolescent depresiv poate să nu fie chiar tot timpul trist, ceea ce induce în eroare.
Ce motive pot exista
Ce motive pot duce la depresie în cazul adolescenților? Destule. Chiar dacă nouă ni se par neînsemnate, nu înseamnă că la fel le percep și ei. Adolescenții se află într-o tumultoasă perioadă se transformări, așa că nu trebuie subestimate sentimentele și emoțiile lor. Chiar dacă uneori sunt exagerate.
- Între cauzele pe care oamenii de știință le-au identificat ca fiind declanșatoare ale episoadelor de depresie se regăsește inclusiv trecerea la o altă etapă de învățământ. De exemplu, din ciclul primar în cel gimnazial, din cel gimnazial în cel liceal, ba chiar și la intrarea în facultate. În acest din urmă caz sunt considerate situații favorizante acelea în care tânărul studiază în alt oraș decât cel în care se află familia lui. Bineînțeles, cei care studiază în altă țară sunt cu atât mai predispuși. Anxietatea are la bază sentimentul de „rupere” de familie, de singurătate și neputință. Acestea sunt situațiile poate cele mai dramatice, pentru că adolescentul este nevoit să se lupte singur cu aceste stări (lupta fiind inegală!), fără ca cineva să îl observe și să intervină.
- O altă cauză a depresiei la adolescenți o pot reprezenta problemele din familie, dintre care pe primul loc se situează divorțul părinților. După acesta urmează cauze precum decesul unui membru al familiei, violența în familie, dificultățile financiare sau orientarea sexuală. Atenție! Și o hiperprotecție din partea părinților, o disciplină strictă, exagerată, poate fi cauza unui episod depresiv.
- O relație eșuată, o despărțire, poate afecta adolescentul în așa mare măsură încât acesta să fie victima depresiei.
Diferențe de… gen
S-a constatat că, în general, băieții sunt mai puțin expuși riscului de depresie decât fetele. Dar… există un mare „dar”. Dacă fetele sunt mai dispuse să ceară ajutor, băieții nici măcar nu vor să vorbească despre stările prin care trec. Ceea ce face ca ajutorul de care este atâta nevoie să nu poată fi acordat. În vreme ce în rândul fetelor cu depresie se înregistrează mai multe tentative de suicid, atunci când este vorba de băieți acestea, în general, nu rămân la nivelul de tentative… Aici este adevărata dramă.
Ajutor!
Depresia NU trece de la sine!
Depresia NU poate fi ținută în frâu de cel afectat de ea!
Depresia ARE NEVOIE de ajutor specializat!
Da, suportul familiei este foarte important, este salutar. Însă intervenția psihoterapeutului este vitală.
