Ultimele zile in calitate de mama au fost, partial, un esec. Cel putin vis a vis de unul dintre copiii mei. Dupa o saptamana petrecuta la bunici, reconectarea s-a facut greu si foarte greu. Si cred ca mai e de lucrat la ea. Si, recunosc cu mana pe inima ca, nici eu nu am fost deloc pregatita, pentru o asemenea provocare. Si ca nu m-am mobilizat suficient ca sa ii vin in intampinare.
4 zile de pauza au fost suficiente ca sa ma detoxifiez. M-am dezobisnuit de agresivitate, miorlaiala de acest tip, nemultumirea cvasipermanenta, gelozie, dorinta de control si permanentele ordine. Si asta s-a vazut din primele ore de interactiune.
M-a suprins cat de aroganta poate fi fiica mea, cat de bossy si cat de morocanoasa. Mi s-a parut ca intra cu bocancii in sufletul meu. Vai, vai! Uitandu-ma in urma, imi dau seama ca am fost asa de nepregatita si de naiva! Uitasem tot ceea ce citisem si ceea ce experimentasem despre reintalnirea cu copiii dupa o pauza.
Iata cum poti preveni crizele de isterie.
Verificarea sentimentelor
La nici o ora dupa ce ne-am vazut a avut loc o prima adevarata drama generata de un cadou – o jucarie pe care i-o adusesem. Ca de ce i-am luat-o? Ca e urata, ca ei nu ii place, ca o arunca, ca e sunt rea ca i-am luat asta si nu alta. Si ce am cazut in capcana! De nu m-am vazut! M-a luat atat de pe sus, incat nici prin cap, nici prin inima nu mi-a mai trecut ca e oarescum normal sa faca asa, pentru ca verifica starea sentimentelor mele pentru ea. Pentru ca era geloasa ca petrecusem mai mult timp cu sora ei in aceste zile, pentru ca se simtea mai putin iubita, mai putin dragalita….desi fusese strict alegerea ei sa ramana la bunici.
De ce apar crizele de isterie?
Si ce dezastru, ce spectacol cu martori si interventii. Si ce capcauna am fost eu! Si ce mama rea! Pentru ca, nu m-am aliniat cu copilul, ci dimpotriva! Am fost exact asa cum nu ar fi trebuit sa fiu. I-am tinut o prelegere – inutila! Si am incercat – fara succes – sa o pun la punct! Ba, mi-am ridicat si toata familia in cap, spunand ce copil obraznic si nerecunoscator am eu. Si asa si era atunci, insa eu pierdeam din vedere realitatea de dincolo de cuvinte. Am cazut in plasa si acolo am stat vreme buna. Pentru ca, starea mea nu a fost potrivita pentru atata incarcatura negativa. Si ce de a fost, nenica! Si ce de mai e!
Pregatiri pentru ciocniri
Si amalgamul de ganduri iscate la nervi – ca am o fata rea, obraznica, agresiva, nerecunoscatoarea, violenta, cu gura spurcata a fost destul de omniprezent in acest week-end. Si am nevoie de mobilizare si de pregatire ca sa ii fac fata, pentru ca am scris mult, dar am facut putin pentru fiica mea cea mare. Am ramas acordata doar cu cea mica – care a fost acasa zilele astea – si la care tantrumurile si mataiala sunt diferite. Si mai usor de manageriat.
Asa ca, am nevoie de mobilizare. De joaca, de rabdare, de calm(!!!!), de deschidere. Urati-mi succes!
Si totusi ce ne comunica isteria?
