Comunicarea părinților cu adolescenții. Două generații, două limbi diferite.

Comunicarea părinților cu adolescenții. Trec anii, independența crește, iar copiii nu mai sunt copii. Băieții intră într-un proces de creștere și tind spre o libertate tot mai mare. Acest moment corespunde unei faze foarte delicate și pentru părinți, pentru că apar problemele, schimbările și discuțiile sunt ușor de pornit și greu de gestionat.

Adolescența marchează intrarea într-o lume guvernată de noi reguli: Conflictele trebuie rezolvate cu metode noi. Nu mai funcționează cele pentru copii, deoarece există riscul de trage în jos relația dintre părinți și copii.

Cum e?

Ai avut vreodată probleme să vorbești cu fiul tău sau fiica ta adolescent/ă? Ai avut vreodată impresia că nu te ascultă copilul tău? Sau că ești ignorat? Îți este greu să începi o conversație și nu îți găsiți cuvintele potrivite, căci pare că orice îl deranjează?

Adolescența, o etapă delicată, dar necesară

Cu toții folosim anumite metode de comunicare pentru a interacționa cu ceilalți. Comunicarea este alcătuită din aspecte verbale și non-verbale. Dar, uneori, metodele noastre de comunicare nu funcționează așa cum ne dorim, mai ales când vine vorba de copii-adolescenți. De ce? Toată lumea susține că este important să vorbești cu copiii tăi, că dialogul trebuie menținut, dar uneori poate fi atât de greu să le vorbești! Pentru că orice ai face tu, ei nu te ascultă. Dacă metodele de comunicare pe care le folosiți de regulă în comunicarea cu adolescenții din familie nu par a fi eficiente, trebuie să găsiți altele noi. Cele vechi nu mai sunt de actualitate.

Nu vă îngrijorați prea tare, căci nu sunteți singurii care vă simțiți blocați când vine vorba de comunicarea cu un copil adolescent. Mulți părinți se simt frustrați în legătură cu problemele de comunicare cu copiii lor. Unii susțin că vorbesc prea mult cu băieții lor, alții deloc.

Primul pas este să conștientizezi această fază și schimbările pe care le implică ea. Problema schimbării și transformării care începe odată cu adolescența se referă și la părinți. Poate uităm că vine vremea ca puii să zboare, însă puii trebuie să îndrăznească mai întâi să învețe zborul. Curajul de a-și asuma responsabilitatea marchează momentul în care intră în perioada de formare ca adult. Momentul în care se detașează de familie pentru a deveni independent este plin de frică, incertitudine, plin de emoții noi. De aceea devine important ca părinții și copiii să comunice. Împreună, copiii și părinții trebuie să găsească o limbă de comunicare..

Comunicarea părinților cu adolescenții. E nevoie ca părinții să învețe o nouă limbă de comunicare

Nu întrerupeți niciodată comunicarea dintre părinți și copiii adolescenți. Relația părintească este și mai importantă în acest stadiu al creșterii, chiar dacă trebuie să fie modelată în jurul noului individ care este copilul-adolescent.

Ceea ce deseori face ca părinții să fie frustrați este să pună prea multe întrebări. „Cum a mers astăzi?”, o întrebare des pusă de părinți. Și singurul răspuns pe care îl primesc este „Bine”.

Vă sună familiar? Poate fi necesar să încercați un nou mod de comunicare.

E necesar să lăsați copilul să vorbească despre cum și-a petrecut ziua, fără să conduceți discuția. Evitați să puneți întrebări una după alta, dar, în schimb, oferiți-i copilului dvs. un spațiu pentru a vă oferi informații, fără să fie nevoie să întrebați pe cineva. Dați-i șansa de a vorbi și de a vedea ce se întâmplă cu el, dar doar când e pregătit el.

O altă greșeală obișnuită este să insiști prea mult, să te plângi. Uneori părinții simt nevoia de a-i bâzâi pe băieți în legătură cu temele, diverse treburi sau alte activități zilnice. Dacă vei insista mereu și vei face glume pe seama copilului, aproape sigur aceasta va duce la eșec. Copiii dobândesc o capacitate deosebită de a tolera plângerea părintelui și, la un moment dat, nu mai ascultă. Sau, pe de altă parte, rușinea continuă poate duce la reacții și argumente neproductive. În plus, acest mod împiedică copilul să își asume responsabilitatea pentru comportamentul său.

Stabiliți reguli și consecințe clare!

Dacă te afli în postura părintelui tăios, încearcă o strategie diferită. Voi, părinții, stabiliți reguli clare și indicați ce consecințe sunt dacă regulile nu sunt respectate. Nu este necesar să-i amintiți constant regula copilului. Insistarea și repetarea de mai multe ori a regulii este o devalorizare, nu este o metodă eficientă. Singura acțiune utilă este de a pune în aplicare consecințele așteptate, în cazul în care copilul dumneavoastră nu face ceea ce ar trebui să facă. Fiți ferm!

Reproșurile lungi și argumentative nu sunt utile. „Eu vorbesc și tu asculți”. În aceste condiții, majoritatea copiilor nu vor mai sta mult timp. Băiatul nu se simte invitat să vorbească, deci o mustrare nu duce la o comunicare reală și nu este eficientă.

Reproșurile și supărările lungi și grele nu sunt eficiente și nu-i determină pe băieți să se schimbe. O conversație deschisă și onestă este mult mai probabil să ducă la schimbare.

O altă eroare comunicativă este discutarea și argumentarea cu copiii adolescenți. Argumentarea este un mod de comunicare negativ, în care mulți părinți sunt interconectați. Adolescenții sunt, prin natura lor, polemici, deoarece discutarea, opoziția propriei opinii este o modalitate de a-și afirma propria identitate. Dacă părinții răspund la polemica copiilor lor cu mai multe controverse, ei nu fac decât să pună paie pe foc.

Nu încercați să aveți ultimul cuvânt, ci să fiți ferm și urmați consecințele spuselor voastre, dacă este necesar.

Nu poți schimba felul de a acționa al copilului tău adolescent, dar poți controla reacția ta la ceea ce face copilul tău. Modificarea modului de reacție poate schimba și comportamentul copilului.

Respectând câteva reguli de bază, vă puteți îmbunătăți relația cu adolescenții din familie.

 

 

My title page contents