Comportamentul nevrotic sau când relația cu ceilalți se complică. Care este comportamentul nevrotic despre care auzim adesea?
Comportamentul nevrotic. Ce este nevroza?
Nevroza este un mod de relație complicată a subiectului cu mediul. Persoana nevrotică se plasează într-un mod particular cu mediul care îl înconjoară, ceea ce îngreunează comunicarea și capacitatea sa de a relaționa cu ceilalți. Pe scurt, un comportament nevrotic: relația cu ceilalți este complicată. De aici rezultă o serie de dificultăți continue.
Nevroza este o tulburare psihică ale cărei simptome exprimă un conflict cu mediul. De exemplu, persoana nevrotică vrea să facă ceva, dar nu este capabilă să o facă. Acest lucru creează un conflict. Persoanele care suferă de nevroză sunt caracterizate de teamă și incertitudine. Conform specialiștilor, acest lucru dăunează relațiilor interpersonale.
Adesea, comportamentul nevrotic tinde să fie:
- cel care conduce/comandă;
- impulsiv;
- repetitiv (ritualuri, obsesii, fobii).
Comportamentul nevrotic. Lupta cu gândurile
Nevroticul încearcă, fără succes, să alunge amenințarea gândurilor rele. Luptă împotriva locurilor publice sau foarte aglomerate. În funcție de nevroză, s-ar putea să se teamă că este victima atacurilor de panică. Dar, nevroticul este conștient de situația sa. Acest lucru îl determină să se teamă de judecata și de părerea celorlalți.
De ce nevroticul este întotdeauna puțin copilăresc?
Conform studiilor specialiștilor, cu toții suntem un pic nevrotici, în măsura în care suntem obligați prin structură să suferim renunțări și frustrări, în virtutea cărora, totuși, putem beneficia de avantajele civilizației și de a trăi în societate.
Nu putem face tot ce ne dorim, adică nu ne putem satisface toate impulsurile într-un mod dezordonat. Existența unei realități în afara noastră și nevoia de a face față cu ea, ne face să ne îndepărtăm de propria forță dincolo de adăpostul liniștitor al altcuiva. Specialiștii sunt de părere că nevroza îi limitează omului impulsurile și afirmarea de sine. Însăși limitarea vieții sale și vulnerabilitatea corpului său îl predispun la o condiție de bază a lipsei.
Dacă nu te recuperezi niciodată din nevroză, poți totuși să lucrezi la posibilitatea de a ajunge la o condiție, transformând lipsa care îți marchează existența într-o resursă din care poate apărea viața, planificarea, pasiunea.
