Time out-ul este o metoda foarte populara de disciplinare, menita sa ii faca pe copii, sa se gandeasca la ce au facut gresit. Ar fi minunat, daca s-ar intampla asa. Cel mai probabil, timpul petrecut la colt este dedicat unor ganduri de tipul „cat mai dureaza?” sau „mama e o rea”.
Problema time out-ului este ca pleaca de la premisa, ca cei mici au creierul dezvoltat asemenea unui adult, si ca sunt capabili sa stea si sa reflecteze asupra greselilor, cand, de fapt, functia executiva a copilului nu este dezvoltata suficient.
Iata 3 metode care functioneaza mai bine ca time out-ul
Copilul poate invata ce nu este acceptabil, cum se poate controla mai bine si cum isi poate indrepta greselile, prin intermediul unor metode mai eficiente.
-
Time in este o alternativa foarte buna pentru copiii mici si prescolari.
Time in inseamna crearea unei apropieri intre copil si parinte, care se afla in proximitate, si il calmeaza pe cel mic si il pregateste pentru a intelege cu ce a gresit. Auto-reglarea este o abilitate foarte utila in viata. Tehnicile de calmare pot include lectura, desenul sau pur si simplu o discutie pe un ton prietenos. Indata ce copilul s-a linistit, este pregatit sa traga invatamintele din cele intamplate. Parintele ii poate explica ce a gresit, de ce este gresit acel comportament si cum poate proceda data viitoare. Desi necesita mai mult timp, aceasta metoda ajuta copilul sa-si inteleaga emotiile si sa le managerieze, spre deosebire de time-out, care il lasa singur cu sentimentele si gandurile sale, sperand intr-o corectare a comportamentului, la care copilul nu detine mijloacele sa ajunga.
2. Rezolvarea problemei.
Cand un parinte isi trimite copilul la colt, acesta a preluat responsabilitatea pentru cele intamplate. In mintea sa, copilul a fost absolvit de purtarea nepotrivita. A platit pretul si situatia este rezolvata. Dar ca sa cresti un copil responsabil, este important, sa invete sa-si indrepte greselile. Da-i copilului responsabilitatea pentru greseala facuta. Procesul poate include intrebari de tipul „Ce s-a intamplat ca urmare a actiunilor tale?”, „Cum te gandesti sa indrepti lucrurile?”, „Cum ai putea sa faci sa fie mai bine data viitoare?”, „Ce ai invatat din ce s-a intamplat?”
3. Permiterea manifestarii consecintelor firesti ce decurg din faptele gresite.
Exista doua probleme care adesea impiedica invatarea. In primul rand, parintii au tendinta sa-si protejeze copiii din calea consecintelor firesti ale actiunilor lor. Apoi, pedepsirea intr-un mod, care muta atentia de la consecinta initiala si determina copilul sa se concentreze pe comportamentul parintelui. Consecintele naturale ale actiunilor trebuie lasate sa se manifeste, atata vreme cat sunt adecvate. Viata preda cele mai importante lectii.
