Alergii și intoleranțe alimentare. Oare ce mai e și asta? Tu ai auzit adesea? ”Am alergie la nuci.” ”Am intoleranță la gluten”. Știm oare ce înseamnă aceste afirmații? Știm care este diferența între alergii și intoleranțe alimentare? Diana Voican, medic pediatru și Coordonator al programului de educație nutrițională pentru preșcolari Sănătos de mic, ne spune.
Alergia, a cărei denumire provine de la cuvintele grecești allos (diferit) și ergon (reacție), a fost definită în 1906 de către von Pirquet, om de știință și medic pediatru austriac, ca desemnând o reacție anormală, disproporționată, exagerată și excesivă a sistemului imunitar al unui organism, față de diferite substanțe exogene (alergeni), care sunt bine tolerate de subiecții normali.
Intoleranța este o stare caracterizată prin incapacitatea organismului de a absorbi și metaboliza anumite substanțe din alimente, din cauza (de cele mai multe ori) unui deficit enzimatic.
Alergii sau intoleranțe?
Deci alergia alimentară implică reacția sistemului imunitar, pe când intoleranța alimentară se bazează, de obicei, pe o reacție a sistemului digestiv. Alergia poate fi declanșată de fiecare întâlnire cu un anumit alergen alimentar și se poate manifesta la cantități foarte mici de alergen, în timp ce în intoleranțe severitatea manifestărilor depinde de cantitatea de aliment ingerată.
Ca manifestări clinice apar:
- Manifestări comune: disconfort sau dureri abdominale, greață, vărsături, diaree;
- În alergii: erupții cutanate, urticarie, edeme ale buzelor, limbii, feței, manifestări respiratorii datorate edemului căilor aeriene;
- În intoleranțe: frecvente balonări, flatulență (eliminare de gaze)
Alergii alimentare
În cazul unei alergii alimentare, organismul reacționează exagerat la anumite proteine dintr-un aliment (alergen) și eliberează substanțe chimice numite histamine, care duc la apariția inflamației. Simptomele alergiei alimentare sunt mai frecvente la sugari și la copii, însă pot să apară la orice vârstă. Se poate dezvolta o alergie la alimente care ani de zile au fost consumate fără probleme. Alergiile alimentare afectează între 6 și 8% dintre copiii cu vârsta sub trei ani și aproape 5% dintre adulți.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, jumătate din populația lumii suferă de o formă de intoleranță sau alergie alimentară.
Ce tipuri de alergii există?
Alergiile alimentare pot fi de tip imediat, apărând la câteva minute după contactul cu alergenul, sau tardive, cu apariția simptomelor la mai mult de 6 ore de la ingestia alimentului respectiv.
După origine, alergenele alimentare pot fi:
– animale: carne, în special conservată, vânat, fructe de mare, ouă, lapte și derivate;
– vegetale: cereale și derivate, nuci, alune, legume (roșii, ceapă, mazăre), fructe (căpșuni, fructe de pădure, portocale), unele condimente (piper, muștar, hrean);
– chimice: coloranți, conservanți, aromatizanți, îndulcitori.
Care sunt cele mai cunoscute alergii?
Cele mai cunoscute alergii sunt: alergia la proteina laptelui de vacă (una din cele mai frecvente alergii întâlnite la copiii sub 2 ani), alergia la grâu, (confundată deseori cu intoleranța la gluten), alergia la căpșuni, nuci, arahide, alune, ou, crustacee, soia. Alimentele alterate, în special peștele, pot declanșa și ele reacții alergice violente, mergând până la șoc anafilactic.
Din categoria intoleranțelor, cele mai frecvent întâlnite sunt intoleranța la gluten și intoleranța la lactoză. Intoleranța la gluten se poate manifesta ca intoleranță ușoară, sub forma ei gravă, de boală celiacă, și mai nou descrisa formă NCGH (non celiac gluten hipersensibility).
Celiachia
Boala celiacă (celiachia) sau intoleranța la gluten este o afecțiune autoimună cu predispoziție genetică ce poate afecta atât copiii, cât și adulții. Boala celiacă poate să apară în orice etapă a vieții. La copil se poate pune diagnosticul la începutul diversificării alimentației (în jurul vârstei de 6-9 luni) sau în orice moment al vieții. Un diagnostic de celiachie nu este neobișnuit nici chiar la persoanele mai în vârstă de 60 de ani.
Semnele clinice constau în dureri abdominale, diaree, constipație, balonare, scăderea în greutate, anemie și întârzierea creșterii la copii, iritabilitate, nervozitate, chiar depresie.
Simptomele celiachiei
Apariția acestora este cauzată de ingestia unor fracțiuni de proteine (gluten) prezente în grâu, orz, secară și în mai mică măsură în ovăz (ovăzul nu conține gluten, dar se prelucrează în comun cu celelalte cereale), ingestie ce declanșează o reacție a mucoasei intestinului subțire, care are o inabilitate de a prelucra această proteină.
Diagnosticul, pe lângă semnele clinice, se face cu ajutorul unui test de sânge prin care se verifică prezența anticorpilor specifici, prin endoscopie cu biopsie și, ulterior, prin implementarea unei diete fără gluten și urmărirea evoluției simptomelor care contribuie la confirmarea diagnosticului.
Lactoză & co
Intoleranța la lactoză, confundată deseori cu alergia la lapte (la proteinele din laptele de vacă), este cauzată de deficitul organismului de lactază, enzima care scindează lactoza din lapte în cele două monozaharide, glucoză și galactoză, făcând astfel posibilă absorbția lor.
Diagnosticul intoleranței la lactoză se face pe baza semnelor clinice (dureri abdominale, balonare, meteorism, diaree) și prin diferite teste: testul genetic pentru intoleranță la lactoză, testul respirator, testul acidității scaunului, biopsia de mucoasă intestinală și, cel mai facil și frecvent utilizat: testul practic de excludere a alimentelor cu lactoză.
Există tratament?
Tratamentul, atât în cazul alergiilor cât și al intoleranțelor, se face prin excluderea din dietă a alimentului depistat că provoacă apariția simptomelor sau înlocuirea acestuia cu formule speciale ce nu conțin alergenul respectiv (lapte delactozat, parțial delactozat, cereale fără gluten) sau, în cazul intoleranței la lactoză prin administrarea lactazei ca tratament, în comprimate.
După identificarea produsului alimentar care provoacă alergia și eliminarea acestuia din dietă pentru o perioadă de timp, se poate încerca reintroducerea lui treptată, în doze mici, fracționate, până la obținerea unui prag limită de toleranță. Aceste proceduri se fac sub supraveghere și în colaborare cu medicul curant sau specialist.
Indiferent de natura alergenului sau tipul manifestării, este necesar să adoptăm un stil de viață sănătos, cu meniuri echilibrate caloric și nutrițional și activitate fizică regulată.
