Să descoperim 10 antibiotice naturale menite să ne redea sănătatea. Odată cu rezistența la antibiotice, lumea științifică s-a îndreptat spre căutarea unor remedii naturiste care să combată infecțiile. Dovezile obținute din studii in vitro și in vivo demonstrează potențialul antimicrobian al unor resurse naturale.
Un antibiotic este o substanță chimică capabilă să distrugă bacteriile și alte microorganisme sau să inhibe dezvoltarea acestora.
10 antibiotice naturale: Ce sunt și cum funcționează în organism?
Până în prezent nu a putut fi identificat cu certitudine cel mai bun antibiotic natural, însă există câteva plante medicinale cărora le-au fost atribuite științific proprietățile antibiotice. Înainte de a recurge la utilizarea antibioticelor naturale, este important să se consulte întotdeauna medicul. De asemenea, este esențial să se acorde o atenție deosebită în cazul sarcinii și alăptării, precum și în cazul predispozițiilor patologice.
Iată 10 antibiotice naturale și proprietățile lor!
1. Usturoi
Dincolo de rolul său în domeniul culinar, usturoiul este o plantă medicinală cu proprietăți versatile. Aceasta datorită cantității mari de substanțe chimice: peste 200 prezente în ea. Mai precis, usturoiului i-au fost atribuite proprietăți antibacteriene, antifungice și antiparazitare, precum și proprietăți anticanceroase și hepatoprotectoare.
De asemenea, se pare că usturoiul poate avea un efect pozitiv asupra valorilor glicemiei și colesterolului. În ceea ce privește puterea bactericidă, usturoiul se mândrește cu o capacitate de impact cu spectru larg. S-a dovedit eficient asupra bacteriilor gram-negative, cum ar fi Helicobacter pylori și Escherichia coli, și asupra bacteriilor gram-pozitive, cum ar fi componentele din genul Staphylococcus.
Proprietățile antibiotice ale acestei plante medicinale sunt atribuite diferitelor substanțe conținute în ea, cum ar fi alicina, sulfura de alil, bioflavonoidele quercitina și cianidina și alistatinele. Folosit în mod obișnuit pentru tratarea infecțiilor urinare și intestinale, usturoiul poate fi consumat ca atare și crud. Totuși, în acest caz este nevoie de cantități mai mari. În plus, există pe piață diverse suplimente în capsule obținute din extracte de usturoi și produse pe bază de ulei esențial relativ. Important: pentru utilizarea acestuia din urmă este de dorit supravegherea medicală.
2. Salvie – o plantă foarte versatilă
Derivații de salvie sunt de fapt utili în caz de dificultăți digestive, amenoree și spasme intestinale. Mai multe studii științifice au atribuit uleiurilor esențiale de salvie o putere antimicrobiană împotriva diferitelor specii de microorganisme, fie ele bacterii sau ciuperci. Acestea includ bacteriile patogene Bacillus subtilis, Staphylococcus aureus și speciile fungice dermatofite.
Cunoscute în special pentru tratarea infecțiilor cavității bucale și ale căilor respiratorii superioare, frunzele de salvie uscate pot fi folosite pentru producerea de infuzii pentru a fi folosite în gargară. În ceea ce privește uleiurile esențiale, și ele pot fi folosite în același mod, atâta timp cât sunt diluate și dozate în cantitatea potrivită.
3. Eucalipt – un remediu pentru bunăstarea căilor respiratorii
Eucalyptus globulus este o specie cunoscută în special pentru uleiurile sale esențiale. Acestora li s-au atribuit proprietăți antimicrobiene, antifungice și antioxidante. În acest sens, mai multe studii efectuate pe probe prelevate de la indivizi care suferă de faringită și alte boli respiratorii, au demonstrat eficacitatea uleiului esențial de eucalipt în contracararea diferiților agenți bacterieni, cum ar fi Staphylococcus aureus, Streptococcus pneumoniae și Haemophylus influenzae.
În general, utilizarea eucaliptului este indicată pentru procesele infecțioase care afectează tractul respirator și urogenital. Pe lângă uleiul esențial, al cărui aport ar trebui să fie supravegheat de către un specialist în domeniul sănătății, eucaliptul este disponibil în comerț și sub formă de suplimente capsule. Alternativ, se poate recurge la consumul de ceaiuri din plante, obținute din frunze de eucalipt.
4. Scorțișoară – un condiment împotriva infecțiilor
Scorțișoarei obținute din soiul Cinnamomum zeylanicus i s-au atribuit diverse proprietăți medicinale de tip antiinflamator și antimicrobian. Totodată și o potențială activitate benefică la nivel cognitiv și cardiovascular.
Mai precis, în ceea ce privește proprietatea antibiotică naturală, mai multe studii in vitro au arătat un potențial efect antimicrobian asupra unui spectru larg de bacterii patogene. Inclusiv Bacillus cereus și subtilis, Helicobacter pylori, Listeria monocytogenes și Clostridium perfringens, precum și asupra unor specii fungice aparţinând genurilor Aspergillus şi Candida.
Indicată în special în cazul infecțiilor urogenitale, scorțișoara poate fi luată prin ingerarea câtorva picături de ulei esențial diluat, ale cărui componente principale, obținute din scoarța plantei, sunt cinamaldehida, linalolul și eugenolul. În ceea ce privește uleiurile esențiale în general, este indicat ca utilizarea uleiului esențial de scorțișoară să fie sub supravegherea unui medic, pentru a evita contraindicațiile legate, în ceea ce privește uzul intern, de sănătatea mucoaselor. Ca alternativă la uleiul esențial, este posibil să folosiți și ceaiuri din plante din pudră de scorțișoară sau suplimente de scorțișoară în capsule.
5. Oregano – un antibiotic natural foarte aromat
Unele studii in vitro au atribuit oreganoului activitate antimicrobiană. În special, activitatea bactericidă a uleiului esențial înrudit pare a fi cu spectru larg, orientându-se spre bacterii gram-pozitive, inclusiv Staphylococcus aureus și bacterii gram-negative, cum ar fi Escherichia coli. De asemenea, i-au fost atribuite proprietăți fungicide, în special în ceea ce privește infecțiile cu Candida albicans.
Ingredientele active ale frunzelor sale uscate pot fi luate prin condimentarea mâncărurilor sau prin prepararea ceaiurilor din plante.
6. Menta, unul dintre cele 10 antibiotice naturale
Pe lângă rolul său în gătit, menta este cunoscută în medicina tradițională pentru potențialul său antimicrobian, antispastic și de regularizare al ciclului menstrual. Menta are o compoziție chimică destul de largă, deși puterea antimicrobiană a fost atribuită componentei sale principale, mentolul.
Ceaiurile din plante și infuziile de mentă sunt potrivite pentru tratamentul infecțiilor care afectează cavitatea bucală, tractul respirator superior și tractul urinar. Uleiul esențial adaugă activități decongestionante la puterea antiseptică, utilă în caz de tuse și răceală.
7. Propolis – un remediu foarte popular
Propolisul este de mult cunoscut pentru multiplele sale activități medicinale de tip anestezic, antiinflamator, antioxidant și imunostimulant. Consumul de miere cu propolis este indicat în special în cazul infecțiilor mucoasei bucale.
Propolisul este comercializat și sub formă de suplimente în capsule sau tablete. Poate fi utilizat în tratamentul bolilor intestinale sau urinare. De asemenea, câteva picături de tinctură de propolis, diluate în apă, pot fi folosite pentru a face gargară. De asemenea, pentru a trata infecțiile care afectează mucoasa bucală.
8. Echinacea are o acțiune complexă
În ceea ce privește potențialul său antimicrobian, Echinacea purpurea a demonstrat o activitate viricidă împotriva unor agenți virali responsabili de infecții respiratorii acute, precum virusurile gripale și rinovirusurile.
Mai multe studii au demonstrat activitate bactericidă împotriva unor agenți patogeni implicați, tot în acest caz, în bolile respiratorii. Mai general, echinacea pare să exercite un efect pozitiv asupra infecțiilor respiratorii prin asocierea unei acțiuni antiinflamatorii cu efectul antimicrobian menționat anterior. Pe lângă bolile respiratorii, echinacea pare să aibă un efect benefic și asupra bolilor dermatologice cauzate de virusurile Herpes simplex și Acneea vulgară.
În acest sens, se poate recurge la ceaiuri de plante și infuzii obținute din planta uscată, sau la tinctura mamă diluată, pentru a face gargară.
9. Aloe vera – de remarcat între cele 10 antibiotice naturale
Aloe este larg legată de tratamentul diferitelor afecțiuni patologice, cum ar fi deficiențe imunitare, constipație și alte afecțiuni gastrointestinale. Mai exact, speciilor de Aloe vera li se atribuie proprietăți antimicrobiene, antioxidante, antidiabetice și antitumorale.
În ceea ce privește puterea antibiotică naturală a extractelor de Aloe vera, studiile in vitro au arătat o eficacitate bactericidă cu spectru larg, cu referire în special la speciile Klebsiella pneumonia, Escherichia coli și Staphylococcus aureus.
Ingredientele active ale Aloe vera pot fi luate prin diverse produse fitoterapeutice, sub formă de capsule sau ceaiuri de plante. Deosebit de cunoscut în lumea remediilor naturiste, este și sucul de Aloe vera. AAcesta trebuie consumat în dozele indicate de producători.
10. Fructe de pădure – antibacteriene naturale utilizate destul de frecvent
Fructele de pădure sunt o sursă colorată și bogată de compuși bioactivi, cum ar fi vitaminele, antocianii și taninurile. În acest sens, consumul de fructe de pădure este asociat cu proprietăți antiinflamatorii, antioxidante și anticancerigene.
De asemenea, fructelor de pădure și se atribuie și o activitate antimicrobiană marcată, împotriva bacteriilor din genurile Staphylococcus, Bacillus, Helicobacter și Salmonella. Pe lângă faptul că exercită o putere bactericidă, componentele bioactive par a fi eficiente în inhibarea creșterii altor specii bacteriene. Cum ar fi cele aparținând genurilor Clostridium și Escherichia.
Fructele de pădure pot fi consumate ca atare sau cu concentrate de pulpă și suc. Sunt binecunoscute produsele fitoterapeutice pe bază de merișor, disponibile pe piață atât sub formă de infuzii, cât și ca suplimente în capsule, potențial utile în caz de infecție urinară.
