Ce nu iti spune nimeni despre mersul la sala? Ai trecut sportul pe lista de rezolutii? Poate te-ai mobilizat si ti-ai cumparat abonament la sala, chiar si un rand de echipament. Super!
Dar sa mergi la sala presupune mai mult decat vointa. Am testat-o pe pielea mea timp de 6 ani de zile, in care am facut sport neintrerupt. Nu am renuntat la antrenamente decat atunci cand am plecat in vacanta, am avut probleme medicale reale sau au intervenit evenimente neprevazute.
Experienta si sala
In astia sase ani, am adunat ceva experienta, am invata multe lucruri despre mine si corpul meu, dar si despre ce presupune cu adevarat mersul la sala. Sunt niste realitati, pe care trebuie sa le confrunti, daca vrei sa te tii de treaba pe termen lung. Iata ce concluzii am tras eu!
-
Nu planifici, esti un om pierdut.
Sa mergi la sala cu o frecventa de 3-4 ori pe saptamana, inseamna sa iti pui toata viata in ordine. Sa iti faci un orar propriu pentru activitatile de la sala, ce clase in ce zile, sa te tii de el. Sa iti organizezi viata in functie de programul de la birou, cel de acasa si cel de la sala. Trebuie sa stii in ce zile speli rufele, ca sa nu ramai descoperita cu echipamentul, cand faci piata, ce gatesti si cand gatesti. Daca nu esti prevazatoare, treburile cotidiene te vor coplesi si vei abandona incet-incet sala.
2. O sa te doara corpul in locuri si in moduri in care nici nu ti-ai inchipuit.
Vor fi dimineti cand te vei trezi, si vei avea senzatia ca cineva te-a batut cu o seara inainte. Vei simti ca nu poti sa te ridici din pat, dar intr-un final vei reusi. La ore, in special la clasele de cardio, splina, ficatul vor avea o voce. Da! O sa te doara, dar trece pe masura ce castigi conditie fizica.
3. Nu o sa-ti iasa din prima.
Ai nevoie de cel putin o luna de zile sa iti intri in ritm, sa deprinzi diversele miscari si exercitii si de mult mai mult, sa le faci cu adevarat corect si la intensitate maxima. Eu inca mai descopar detalii de finete la exercitii clasice.
4. Pregateste-te sa ai de-a face cu propria minte.
Cand te apuci de sala, incepi sa ai un dialog cu mintea ta, care gaseste de cuviinta sa iti puna tot felul de piedici. Eu am fost si sunt alerta la ce imi spune. Sunt constienta ca de fapt isi doreste sa se protejeze si sa ma tina in zona de confort. Cand vreau sa cedez, ma gandesc ca este doar mintea mea si continui. Odata ce treci de punctul in care vrei sa renunti, vei fi uimita de ce efort esti capabila.
5. Pregateste-te sa infrunti corul sabotorilor.
Pe masura ce treaba cu sala devine serioasa, cei din jurul tau, bineinteles in special cei care stau cu telecomanda intr-o mana si fundul in masina, se vor trezi sa iti spuna ca mergi prea mult la sala. „Ce faci draga? Te-ai mutat la sala?” e deja clasica. Eu am avut suficienta putere si nu am cedat teren. Am hotarat singura, in functie de ce imi zicea propriul corp, ce e mult sau putin. La un moment dat mergeam la sala de 6 ori pe saptamana, 2 ore pe azi. Chiar era mult. Am resimtit oboseala si am redus la o frecventa de 3-4 ori pe saptamana. Este un ritm cu care ma simt confortabil.
7. Nu te astepta sa slabesti.
Sala nu te slabeste, daca nu tii dieta. Facand sport si mancand, eu m-am ingrasat. Intr-adevar, castigi si masa musculara, si scapi de aspectul pufos al carnatiei, dar kilogramele nu pleca fara regim.
8. La un moment dat o sa te plictisesti.
Oricat ai fi de motivat, oricata vointa ai avea, va veni o vreme cand nimic nu te va mai multumi. Ce te faci? Cand m-au incercat astfel de momente, am continuat sa merg la sala, dar mai putin, si pastrand totusi o constanta, ca sa nu imi pierd de tot conditia fizica si nici rutina castigata in ani de zile.
Acestea fiind zise, despre sport numai de bine. Spor la treaba!
