Ticurile sunt acele mișcări rapide și repetitive ale mușchilor care provoacă sunete sau tresăriri incontrolabile ale corpului. Sunt motiv de îngrijorare? Cum scapă copilul de ticuri? Citește și vei afla răspunsurile.
Dacă sunt ușoare, ticurile nu trebuie întotdeauna tratate, pentru că se pot diminua cu timpul. Doar dacă sunt severe sau interferează cu viața de zi cu zi, ele vor necesita intervenție specializată. Și asta pentru că pot crea dificultăți la școală sau în societate. Află cum scapă copilul de ticuri atunci când ele sunt inofensive și cum îl poți ajuta.
Două tipuri de ticuri
Există două tipuri de ticuri – motorii și verbale. Ticurile motorii sunt mișcări bruște, de scurtă durată, și se clasifică în simple și complexe. Ticuri motorii simple pot fi, de exemplu, clipitul, trasul de nas sau ridicarea umărului. Cele complexe presupun o serie de mișcări efectuate mereu în aceeași ordine. De exemplu, o persoană poate atinge ceva în mod repetat, gest urmat de o bătaie dintr-un picior, apoi și din celălalt. Ticurile verbale sunt sunete care apar brusc în timpul comportamentului normal. Atât ticurile motorii cât și cele verbale sunt involuntare. Asta înseamnă că subiectul nu le poate suprima. Chiar dacă reușește să o facă pentru o vreme, acest lucru îi provoacă disconfort din ce în ce mai mare, de care se eliberează doar prin efectuarea ticului.
Știai că…
… experții apreciază că circa 25% dintre copii au ticuri? Potrivit acestora, băieții sunt mai afectați decât fetele.
Cum scapă copilul de ticuri
- Evitați stresul, anxietatea și plictiseala. De exemplu, încercați să găsiți o activitate relaxantă și plăcută pentru copil.
- Preveniți instalarea oboselii, pentru că aceasta favorizează manifestarea ticurilor. Ori de câte ori considerați că micuțul este obosit, lăsați-l să se odihnească, să doarmă.
- Terapia comportamentală, condusă de o persoană specializată – de obicei un psiholog – are rezultate favorabile. Acesta poate apela la terapia de inversare, care îl învață pe copil să fie conștient de momentul când apar ticurile și să identifice urgența pe care o simte în acel moment. De asemenea, îl va învăța să ofere un alt răspuns atunci când simte nevoia să își manifeste ticul. De exemplu, dacă ticul este ridicarea unui umăr, va fi învățat să întindă brațul pentru a trece de tic. Sau va fi învățat să suprime nevoia de manifestare. Aceste tehnici necesită multe ședințe de terapie și este important ca ele să fie folosite și în particular.
- În cazurile mai grave se poate institui tratament medicamentos, care ajută la controlul ticurilor. Acesta include neuroleptice și antipsihotice. Tratamentele prezintă riscuri și efecte secundare, fiind urmate doar sub supraveghere medicală.
Chirurgia viitorului
În cazurile severe de Sindrom Tourette se practică un tip de intervenție chirurgicală numită stimulare profundă a creierului. Evident, nu la noi în țară… Aceasta implică introducerea unuia sau mai multor electrozi într-o zonă a creierului asociată cu ticurile. Electrozii sunt plasați folosind ace fine care trec prin găuri mici în craniu. Firele sunt conectate la un generator de impulsuri (un dispozitiv similar stimulatorului cardiac), plasat sub pielea pieptului. Acesta oferă un curent electric care ajută la reglarea semnalelor din creier și la controlul ticurilor. Cercetările privind stimularea profundă a creierului pentru ticuri au avut rezultate promițătoare, însă tratamentul este încă destul de nou și nu există suficiente studii.
