Frecventa tot mai mare a problemelor emotionale si mentale in randul copiilor impune o intrebare fireasca. De ce sunt atat de multi copii nefericiti? Sunt voci care sustin faptul ca problema nu este exclusiv la copii, determinari importante vin si mediul pe care parinti il construiesc pentru ei. Azi e nevoie de mai multa joaca si mai putina scoala.
Copilaria s-a schimbat dramatic in ultimii 50 de ani. Adultii au rescris regulile acestui joc, dar nu i-au intrebat pe copii daca vor sa se joace in acest mod. Cu alte cuvinte, parintii manifesta un control foarte mare asupra vietii copiilor. Ei planifica si proiecteaza merey, fapt care nu face decat sa inrautateasca lucrurile. Raisedgood.com propune o analiza curajoasa si onesta asupra acestui fapt.
Cum s-a transformat copilaria?
Copiii sunt facuti pentru joc, care este vital pentru dezvoltarea sanatoasa a psihicului lor. Cand spunem joaca, ne referim la cea libera. Mai exact aruncatul mingei la cosul de baschet, fotbal cu copiii din cartier sau plimbatul cu bicicleta prin vecinatate. Ce au in comun aceste activitati spontane? Nu exista uniforme, nici arbitrii, nici concurenta si nici reguli impuse de adulti. Joaca spontana inseamna veselie, deschidere, explorarea unei lumi cu posibilitati infinite. Este o calatorie extraordinara fara nicio destinatie. Prin constrast, activitatile ghidate de adulti pot crea precedente pentru cautarea validarii in exterior. Joaca spontana ofera un spatiu unde copiii isi creeaza propriile reguli, moduri de rezolvare a problemelor si a conflictelor. In absenta unui astfel de cadru, increderea de sine si independenta nu pot fi cladite de o fundatie solida.
De ce si-au pierdut copiii libertatea?
Activitatile scolare si cele supravegheate de adulti au devenit dominante in vietile copiilor erodand libertatea. Desi premisa de la care pleaca educatia este onorabila si necesara, metodele conventionale au neajunsurile lor. Din pacate, scolile limiteaza foarte mult dreptul copiilor la libertate si ingradeste abilitatea de a lua decizii pentru ei.
Din dorinta de a-si proteja copiii, parintii ii lipsesc de libertatea de care au nevoie pentru a-si hrani mintile in dezvoltare. Controlul exercitat de adulti este nesanatos si creeaza terenul pentru anxietate si depresie.
