Își răsucește obsesiv pe deget o șuviță de păr. Își mușcă buza. Se trage de ureche. Emite foarte des un anumit sunet. Ce se asunde în spatele ticurilor pe care le au copiii?
Există două feluri de ticuri: motorii și verbale. Cele motorii sunt mișcări bruște, de scurtă durată, iar cele verbale sunt emisii de sunete. În majoritatea cazurilor ticurile sunt temporare și inofensive. În altele, însă, ele pot fi cauzate de o tulburare. Ce se ascunde în spatele ticurilor pe care le au copiii, asta veți afla în cele ce urmează.
Ticuri simple și complexe
În primul rând vom sublinia faptul că ticurile apar brusc, în timpul comportamentului normal. Sunt mișcări repetitive simple, dar pot fi și complexe. De exemplu, un tic considerat simplu este cel în care subiectul clipește des de câteva ori. Sau își freacă nasul în mod repetat. Un tic complex, însă, este acela format din mai multe gesturi succesive: clipitul ochilor, frecarea nasului și scuturarea capului, urmat de ridicarea umerilor. De fiecare dată în aceeași ordine. Este doar un exemplu, pot exista diverse alte mișcări. Ticurile sunt mișcări involuntare. Asta înseamnă că subectul nu este capabil să le suprime. Mai mult, încercarea de a le suprima are ca rezultat un disconfort, iar acesta crește până când manifestarea ticului îl anulează.
Ce se asunde în spatele ticurilor pe care le au copiii
Chiar dacă ticurile se pot produce la persoane de toate vârstele, cel mai des sunt întâlnite la copii. Experții spun că aproximativ 25% dintre copii experimentează ticuri, iar fetele sunt mai susceptibile de a fi afectate decât baieții. Nimeni nu știe exact ce provoacă apariția ticurilor. Stresul și privarea de somn par să joace un rol atât în apariția cât și în severitatea ticurilor motorii.
O vreme medicii au crezut că anumite medicamente – inclusiv cele folosite pentru a trata ADHD – au indus ticuri la copiii care erau predispuși la ele. Totuși, studii mai noi au infirmat această posibilitate.
Ticurile tranzitorii apar cel mai frecvent la tinerețe. Afectează între 5% și 25% dintre copiii de vârstă școlară. Se caracterizează prin prezența unuia sau mai multor ticuri timp de cel puțin o lună, dar mai puțin de un an. Majoritatea ticurilor din acest tip de tulburare sunt motorii, deși pot fi prezente și cele vocale.
Cum sunt tratate ticurile
Tratamentul pentru acest tip de tulburare depinde de severitatea afecțiunii. În multe cazuri nu este nevoie de tratament pentru că se vor rezolva singure.
În alte cazuri, însă, medicii pot prescrie terapie comportamentală, medicamente sau o combinație a celor două. Terapia comportamentală ajută copilul să învețe să-și gestioneze ticurile și să reducă frecvența lor. Medicamentele sunt utilizate de obicei pentru a reduce frecvența ticurilor și pentru a crește confortul persoanei. Din păcate, terapiile nu duc la remiterea completă a ticurilor.
