Copilul fără încredere. Cum recunoști copilul cu o stimă scăzută?

Cum recunoști copilul fără încredere? În zilele noastre, auzim adesea despre copii cu stimă de sine scăzută. Dar, ce este, de fapt, stima de sine? Stima de sine definește imaginea pe care o avem despre noi înșine și valoarea pe care ne-o acordăm. Conform cercetărilor, aceasta începe să se definească din primele luni de viață. Dar nu numai. Unele studii arată că, de fapt, începe să se structureze încă din pântece, în imaginea mentală pe care mama și tata o au asupra copilului lor.

Copilul fără încredere. Stima de sine este un proces. Nu te naști cu încredere de sine ridicată sau scăzută.

Stima de sine evoluează, crește, se schimbă, și putem învăța, încet, să o cultivăm. Primii ani de viață, de fapt, sunt fundamentali pentru a pune bazele unei bune stime de sine. Prin urmare, este foarte important să îi ajutăm pe copii să-și dezvolte respectul de sine adecvat, de la o vârstă fragedă.

De fapt, se întâmplă adesea să vedem copii cu stimă de sine scăzută: aceștia pot manifesta atitudini de insecuritate, încredere în sine scăzută și în propriile abilități. Pe de altă parte, o bună stimă de sine este foarte importantă, deoarece stă la baza unei dezvoltări sănătoase și armonioase. Adulții sunt responsabili de a ajuta copiii să o cultive, să le ofere instrumentele adecvate pentru ca aceștia să poată înfrunta în cel mai bun mod situațiile mici și mari ale vieții de zi cu zi.

Fiecare copil este unic și are propriile sale caracteristici. Atitudinile și înclinațiile temperamentului intervin, de asemenea, pentru a influența modul în care copiii pot manifesta o încredere în sine scăzută și lipsa de încredere în sine. În plus, un rol cheie în modalitățile de exprimare a respectului de sine scăzut îl joacă educația.

Trei factori la care să fim atenți pentru a recunoaște copiii cu stimă de sine scăzută

Copiii cu o stimă de sine scăzută se descriu drept învinși sau neatractivi. Se străduiesc să-și identifice calitățile. În același timp, aceștia subliniază limitările și deficiențele lor, accentuându-le. Adesea, ei spun că nu pot face acest lucru, fără a fi capabili să se implice. Ei evidențiază limita și luptă pentru a face față, temându-se de înfrângere.

Adesea, aceasta devine o adevărată profeție care se împlinește cu sine. Chiar și atunci când sunt încurajați să facă față unei provocări, de fapt, agitația și îngrijorarea lor îi asigură că rezultatul dorit nu este obținut. Acest lucru se poate transforma într-un cerc periculos de auto-susținere. Copiilor cu stimă de sine scăzută le este foarte dificil să dezvolte rezistența, adică capacitatea de a se confrunta cu situații dificile.

Timpul refuzului

Stima de sine scăzută îi determină pe copii să se teamă de respingere și excludere, în special într-un grup. Teama de a nu fi acceptat, adesea favorizează o dorință extremă de a face plăcere altora. În detrimentul dorințelor și personalității cuiva. Teama de a fi respins poate duce la retragerea din relațiile sociale. Ceea ce îl conduce pe copil să se apropie de sine și să evite contactul cu ceilalți.

Copilul fără încredere. Căutarea atenției

Uneori, respectul de sine scăzut îi determină pe copii să caute atenția cu atitudini provocatoare sau agresive. Comportamentele dominante atrag atenția adulților și a semenilor, deși într-un mod negativ. Cu toate acestea, în acest fel, copilul este recunoscut și i se oferă o valoare, pe care copiii cu stima de sine scăzută se luptă deseori să o găsească. Aceste atitudini dominante sunt înțelese greșit și este dificil să înțelegem nevoia reală din spatele lor.

Copiii cu stimă de sine scăzută

Nu este întotdeauna ușor să recunoști copiii cu respect de sine scăzut. Îmbunătățirea stimei de sine la copii încă de la o vârstă fragedă este, totuși, un obiectiv principal de urmat de către adulții responsabili pentru noile generații.

Cu toate acestea, această sarcină uneori foarte complexă, nu poate fi încredințată doar părinților. Stima de sine a copiilor, de fapt, se construiește în diferite contexte de viață, pe care cel mic le frecventează. Cu siguranță, un rol fundamental îl are școala. Pornind de la creșă sau grădiniță, copiii își petrec cea mai mare parte a timpului în contextul școlar. Acesta devine, din ce în ce mai mult, un teren important pentru structurarea percepției pe care copilul o are despre sine și despre abilitățile sale.

Prin urmare, toți adulții sunt provocați să îi ajute pe copii, să-și îmbunătățească și să-și consolideze stima de sine, sprijinindu-i în procesul delicat și complex de creștere și dezvoltare. Este o responsabilitate importantă a întregii societăți.

 

My title page contents