Copilul care spune nu la toate, există așa ceva? Cu siguranță, da! Vine un moment în viața unui copil, în jurul vârstei de 2 ani, în care copilul, brusc și fără avertisment, începe să se revolte împotriva autorității părintelui, în special a mamei. Copii pașnici, adorabili până acum și mereu zâmbitori, devin brusc mici monștri, revoltați pe tot ce e în jur. În această etapă, NU este răspunsul la orice întrebare li se pune. Chiar și lucrurile care până în acel moment le plăceau, acum sunt refuzate.
În jurul vârstei de 2 ani, copiii se pregătesc să intre într-o nouă fază a vieții lor. Caracterizată printr-o mai mare independență și conștientizare de sine. Toate acestea, nu fără niște mici traume. Această fază, care nu durează în mod normal decât până la vârsta de 3 ani și care poate dura câteva luni (de obicei, însă, niciodată mai mult de un an) reprezintă o fază de creștere fundamentală și delicată pentru copilul care începe să fie conștient de individualitatea sa. Se detașează de mamă și își impune, prin negare, nevoia lui de independență.
NU în loc de DA
Copiii la această vârstă spun NU în loc de orice DA. Caută să aibă o personalitate diferită de voința părinților. Se poate spune că se caută pe ei înșiși.
Prin urmare, starea copilului aflat în această perioadă fluctuează între o nevoie de protecție, care îi determină să se întoarcă lângă mamă atunci când au nevoie, și un îndemn de abandonare a acesteia, când își dau seama că le sufocă instinctul de auto-afirmare. Iată motivul pentru acest NU, capriciile inexplicabile, refuzurile și provocările constante pentru fiecare lucru: copilul caută o modalitate prin care să-și poată simți propria persoană. În același timp, însă, este speriat și nu prea știe pe ce drum să meargă. Acest lucru îl determină să fie nervos, să aibă un temperament negativ.
Copilul care spune nu la toate. Ce poate face mama?
În primul rând, este bine ca mama, dar și tata, să știe că este doar o fază trecătoare. Aproape toți copiii trec prin ea și aproape toți copiii trec fără probleme. Aceasta nu înseamnă că îți va fi ușor să te descurci, să faci față momentelor, dar nu te îndoi de educația oferită copilului. Părinții trebuie să se înarmeze cu răbdare și să stabilească o linie de conduită, să nu intre în criză și, mai ales, să rămână calmi.
Reguli puține, dar clare
Această regulă ar trebui să se aplice întotdeauna, dar mai ales în acest moment delicat pentru copil. Prea multe interdicții confuzează copilul și nu-i permit să înțeleagă care sunt adevăratele cerințe din partea părintelui. Stabiliți care sunt prioritățile pentru voi și asigurați-vă că cel mic le respectă. În schimb, lasă-i libertatea pentru restul. Va înțelege că nu toate sunt egale și că unele sunt mai importante.
Copilul care spune nu la toate. Învață să negociezi
De fapt, dacă copilul își caută autonomia, făcându-l să creadă că a găsit-o, este fundamental să-l muți din poziția sa, ducându-l acolo unde vrei să ajungă. NU spus de copil, de fapt, nu implică, în practică, nu vreau să fac asta, ci doar pentru că mama spune acest lucru. Copilul vrea să decidă singur ce să facă. Așa că oferă-i alternative care ar putea fi bune pentru tine. De obicei, funcționează pentru a renunța la capriciu.
