Dezvoltarea empatiei față de animale se face de la vârste fragede. Cercetările au relevat că toți oamenii care au afecțiune și compasiune pentru animale au aceeași variație a genei care produce oxitocină, hormonul iubirii.
Empatia față de animale ar putea fi determinată de un factor genetic, conform studiilor făcute. Și, prin urmare, ar fi „scrisă” în ADN-ul unei persoane. Toți cei care arată un grad ridicat de îngrijire pentru speciile de animale, au, de fapt, aceeași variație a genei care produce neurotransmițătorul oxitocină. Un hormon conectat la numeroase comportamente și sentimente umane, inclusiv iubirea. Acest lucru a fost dezvăluit de cercetările de la Institutul Roslin de la Universitatea din Edinburgh. Dar și de la Colegiul Rural din Scoția, care au apărut pe paginile revistei „Animals”.
Genetica afectează relația dintre un om și un animal
Oxitocina a fost până în prezent legată de o serie de comportamente umane. În special de cele legate de relațiile sociale cu o componentă de dragoste. Cum ar fi relația dintre mamă și fiu sau între iubiți. Fără a o asocia vreodată cu legătura cu animalele.
Pentru a-și completa studiul, cercetătorii au analizat ADN-ul a 161 de studenți. Acestora li s-a cerut ulterior să completeze un chestionar pentru a evalua empatia lor față de animale. Odată colectate datele, experții au observat că subiecții cu o mai mare compasiune față de animale au aceeași versiune specifică a genei oxitocină. Și că pentru a răspunde cu o pozitivitate mai mare în ceea ce privește empatia au fost femeile. Dar și toți cei care în viață au desfășurat o profesie legată de îngrijirea animalelor. Pentru a influența atitudinile umane în relația cu regnul animal, există și diverși factori sociali, precum primele experiențe de viață, trăsăturile de personalitate, credințele religioase. Dar, pentru prima dată s-a demonstrat că genetica are un rol important în a face o persoană să iubească animalele.
Dezvoltarea empatiei față de animale: Să trăiești cu o pisică te ajută să te simți mai bine
Numeroase publicații științifice au dezvăluit că a conviețui împreună cu o pisică nu numai că îmbunătățește starea de spirit și îndepărtează emoțiile negative, dar ar avea, de asemenea, un efect pozitiv asupra sănătății fizice. Și, în special, ar ajuta pacienții cu boli de inimă să-și îmbunătățească sănătatea. După cum explică cardiologul Andrea Macchi, directorul fundației Iseni, „contactul cu părul pisicii produce oxitocină, hormonul fericirii. Este o acțiune plăcută și relaxantă, care acționează pozitiv asupra bătăilor, a ritmului cardiac și a tensiunii arteriale”.
