Aparent este paradoxal să auzi un micuț vorbind despre moarte. Dar este o realitate că frica de moarte la copii îi tulbură pe aceștia și îi înspăimântă pe părinți. Subiectul, fiind atât de delicat, este greu de abordat. Cu toate acestea, e bine să nu fie evitat.
Frica de moarte la copii (tanatofobia) este frecventă în rândul celor cu vârste cuprinse între patru și opt ani. De aceea medicii spun că micuții nu sunt diagnosticați cu această fobie dacă ea nu le-a afectat viața timp de cel puțin șase luni. Însă, dacă părintele observă simptome de anxietate și gânduri persistente despre moarte, se recomandă să nu aștepte trecerea a șase luni. Solicitând cât mai de timpuriu ajutor specializat, combaterea fobiei va fi mai eficientă.
Frica de moarte la copii
Într-un studiu efectuat la Universitatea din Queensland (Australia) pe un grup de 90 de copii cu vârste între patru și opt ani, cercetătorii au demonstrat că discuția despre moarte în termeni biologici și nu abstracți, a dus la scăderea fricii de moarte la copii. Potrivit oamenilor de știință, cel mai bun mod de a o prezenta este de a o pune în contextul întregului ciclu al vieții – naștere, creștere, îmbătrânire, moarte. „Este o realitate a tuturor lucrurilor vii și nu ceva care să îngrozească. Atunci când părinții evită acest subiect, neînțelegerile proliferează”, a subliniat unul dintre autorii studiului, prof. Slaughter.
Confuzie și adevăr
Când copilul întreabă, de exemplu, de ce animalul de companie a dispărut, unii părinți răspund că „a plecat la cer”. Un astfel de răspuns este pentru copil mai confuz decât adevărul. De preferat este să i se spună că s-a îmbolnăvit și că nu s-a mai putut face nimic pentru el. Și este prilejul să îi explicați copilului despre ciclul vieții. Nu insistați pe acest subiect, nu aprofundați. Distrageți-i atenția, mutați conversația și concentrați-vă pe lucrurile pozitive care se întâmplă în prezent.
Conștientizarea morții la copii
Mai mult decât își dau seama părinți, copiii se gândesc la moarte. Indiferent dacă au sau nu o experiență directă (moartea animalului de companie), subiectul este oricum prezent în jocuri și povești. Doar că, între doi și trei ani, cei mici nu o apreciază ca fiind ceva definitiv ci ca pe ceva reversibil. Asemenea personajelor din desene animate, care dispar și reapar. De la vârsta de aproximativ cinci ani, copiii încep să conștientizeze brusc moartea ca fiind ceva permanent, cu potențial de a-i afecta pe ei sau familiile lor. Copilul face legătura că oamenii apropiați vor muri în cele din urmă. Acest lucru îl poate face pe copil să se teamă să crească și, în paralel, să-și dorească să își păstreze părinții lângă el pentru totdeauna.
Lucruri importante pe care trebuie să le știi
Deși moartea este un subiect dificil de abordat, majoritatea filozofilor susțin că înfruntarea lui poate avea o semnificație profundă. Cum gestionează părintele această temă? Iată:
- Vorbește deschis, ascultă-i întrebările. Ascultându-l îi transmiți că nu este singur, ceea ce îi micșorează temerile. Amintește-ți că și dacă nu ai mereu răspunsuri la întrebările copilului, e important că va simți susținere din partea ta. Și construiți o legătură specială între voi.
- Fii realist/ă. Îi poți spune că în cele din urmă toți oamenii mor, dar că speri să ai o viață lungă. Și multă distracție alături de el.
- Împărtășește-i credințele tale. Dacă sunteți o familie religioasă, îi poți explica moartea în acest spirit.
- Nu discuta niciodată cu copilul despre moarte, seara. Chiar dacă el deschide subiectul, amână-l pentru a doua zi. Întunericul poate agrava frica unui copil, mai ales că va fi lăsat singur cu gândurile lui dupa ce îl săruți de „Noapte bună!”.
