Este greu pentru orice părinte să vada că micuțul se luptă să adoarmă ori să rămână adormit pe timpul noptii. Tulburările de somn ale copilului nu sunt doar problema lui ci și a întregii familii, implicit.
Deși tulburările de somn ale copilului pot avea diferite grade de severitate, majoritatea acestora pot fi tratate. Cel mai important lucru este ca părinții să recunoască semnele și să apeleze la specialist pentru a trata cauzele, nu simptomele.
Tulburările de somn ale copilului
Una dintre cele mai importante chei în identificarea problemelor de somn ale copiilor este de a ști câte ore trebuie să doarmă aceștia în mod normal. Între 1 și 3 ani, un copil are nevoie de aproximativ 12-14 ore de somn pe zi, între 3 și 6 ani îi sunt necesare 11-12 ore, iar între 7 și 12 ani tind să doarmă circa 10-12 pe noapte. Neîncadrarea între aceste intervale poate fi considerată tulburare de somn. Iată semnele acestor tulburări:
Somnolență excesivă în timpul zilei
Un copil care nu doarme suficient pe parcursul noptii, care nu se odihnește corespunzător, va fi somnolent pe timpul zilei. Sigur, pot exista astfel de episoade și în absența unei tulburări de somn. Insă dacă micuțul se trezește greu dimineața, este lipsit de energie iar somnolența diurnă este regulată, atunci cel mai probabil că există o tulburare de somn nocturn. Cauzele acesteia pot fi reprezentate de apneea obstructivă narcolepsie ori sindromul picioarelor neliniștite.
Insomnia
Când copilul se plânge adesea că nu poate adormi, se trezește de mai multe ori pe parcursul nopții sau se trezește dimineața mult mai devreme decât e normal, poate fi semn de insomnie. Insomnia poate fi cauzată de o varietate de factori precum stresul, durerea sau tulburările psihice. Stresul poate avea diferite surse: probleme de familie, dificultăți în colectivitate, probleme sociale sau schimbarea obiceiurilor de viață precum mutarea într-o casă nouă sau un oraș nou.
Sforăitul
Chiar daca este mai frecvent întâlnit la adulți, sforăitul poate fi prezent și la copii, determinând tulburări de somn. Sforăitul reprezintă un sunet produs de vibrații în căile aeriene superioare, pentru că aerul nu ajunge eficient în plămâni. Cauzele acestor vibrații pot fi infecțiile respiratorii, congestia nazală, deviația de sept, amigdale inflamate sau vegetație adenoidă.
Coșmarurile
Coșmarurile sunt vise înspăimântătoare care apar în timpul fazei REM a somnului și pot să îl trezească pe copil. Pentru acesta va fi dificil să adoarmă la loc. Coșmarurile ocazionale sunt destul de frecvente la copii începând cu vârsta de 3 ani. Și mai des ele se manifestă între 6 și 10 ani. De obicei, frecvența lor începe să se reducă după vârsta de 10 ani. În afară de tulburările de somn pe care le produc, coșmarurile pot duce la anxietate și probleme de comportament.
Crizele nocturne
Crizele nocturne se diferențiază de coșmaruri prin aceea că micuțul nu se trezește în timpul acestora. Crizele nocturne nu sunt la fel de înfricoșătoare pentru copil cum sunt coșmarurile, dar sunt înfricoșătoare pentru părinți. În timpul unui astfel de episod copilul se ridică din poziția culcat, țipă și plânge. Alte semne fizice: respirație rapidă, transpirație, ritm cardiac crescut, tensiune musculară și ochi larg deschiși (deși este adormit).
Somnambulism
Somnambulismul este foarte frecvent la copiii, fiind prezent la cam 30% dintre micuții cu vârste cuprinse între 3 și 7 ani. Copilul se dă jos din pat în mijlocul nopții (rămânând adormit), are ochii deschiși și vorbește fără înțeles în timp ce se plimbă prin casă. Un astfel de episod poate dura între 5 și 15 minute, rareori mai mult. Somnambulismul dispare de obicei la adolescență. Episoadele de somnambulism pot fi periculoase (căderi, loviri, părăsirea casei, pornirea aparaturii din casă). Asigurați-vă că mediul copilului este unul lipsit de pericole. De asemenea, nu se recomandă trezirea unui somnambul în timpul unui episod. Acest lucru îi poate provoca frică și confuzie.
