Un studiu recent arată că dacă se lasă copilul să plângă, nu înseamnă că îi crește nivelul de stres.

Poate fi dificil să auzi bebelușul cum plânge în timpul nopții. Dar un studiu recent arată că dacă se lasă copilul să plângă, nu înseamnă că îi crește nivelul de stres.

 

Chiar dacă studiul s-a desfășurat pe un grup mic de copii și a inclus în mare parte familii bine educate, care aveau cunoștințe despre funcționarea creierului bebelușilor, concluziile pot oferi o perspectivă generală în privința strategiilor care funcționează cel mai bine. Sunt totuși necesare mai multe cercetări, pentru a vedea dacă rezultatele se aplică și altor grupuri. Până atunci, nu mai intra noaptea în panică și lasă copilul să plângă.

Trei grupe, trei strategii

În cadrul studiului, cercetătorii au plasat la întâmplare 43 de sugari care aveau probleme de somn noaptea, în trei grupuri. Într-un grup, părinții au încercat „dispariția graduală”. Asta însemna că părintele nu reacționa imediat la plânsul copilului. Lăsa să treacă un timp, apoi venea și îl mângâia, însă fără a aprinde lumina și fără a-l lua în brațe. Dacă bebelușul plângea din nou, părintele aștepta un pic mai mult timp înainte de a merge să-l mângâie. Și tot așa, până adormea la loc.

În cel de-al doilea grup, părinții au încercat să reducă timpul de culcare. Asta înseamna că dacă bebelușul avea probleme în a adormi, în noaptea următoare părintele îl ducea în pătuț mai târziu, după ce își manifesta oboseala prin plâns. Cu același ritual al mângâierilor înainte de culcare, așa cum se întâmplă în mod normal. În al treilea grup – care a acționat ca grup de control – părinții au primit pur și simplu informații despre strategiile de somn pentru copii. Fără a primi instrucțiuni specifice.

Plânsul nu-i stresează…

Primele două metode sunt controversate, în mare parte din cauza convingerii că plânsul copilului este stresant atât pentru el cât și pentru părinți. Și că poate crește nivelul de cortizol (hormonul stresului). Pentru a măsura nivelurile de stres, cercetătorii au analizat nivelurile de cortizol ale bebelușilor. Prelevarea era făcută de pe tampoane de bumbac îmbibate în salivă, care erau colectate dimineața și după-amiaza. Studiul a constatat că, în decurs de trei luni, cei 14 copii din grupul celor lăsați să plângă și cei 15 din grupul care era dus la culcare mai târziu au început să adoarmă mai repede comparativ cu cei 14 copii din grupul de control.

Rezultatele au mai arătat că nivelurile de cortizol de după-amiază la bebelușii din cele două grupuri de intervenție asupra somnului au scăzut mai mult decât cele ale nou-născuților din grupul de control. Adică erau mai puțin stresați.

… și nu îi afectează emoțional

Este posibil ca aceste metode să funcționeze deoarece copiii învață să se liniștească, să se oprească din plâns și să se culce, spun cercetătorii. La un an după experiment, mamele și-au evaluat copiii, căutând orice probleme emoționale sau comportamentale. De asemenea, au trecut și printr-un test de evaluare a atașamentului părinte-copil. Rezultatul: nu au existat diferențe între grupuri în ceea ce privește comportamentul și temperamentul emoțional al copiilor.

Studiul a constatat, de asemenea, că dispoziția mamei s-au îmbunătățit de-a lungul timpului în toate cele trei grupe. Îmbunătățirea a fost deosebit de puternică pentru cele din grupul bebelușilor care erau duși mai târziu la culcare.

Lasă copilul să plângă

Studiul oferă pediatrilor și părinților dovezi solide despre modul în care metodele de somn funcționează cel mai bine pentru copii, a declarat dr. David Gozal, expert în somnologie pediatrică și profesor de pediatrie la Universitatea din Chicago, care nu a fost implicat în studiu. „Pentru sugari, a fost exact recomandarea pe care noi o facem în mod obișnuit, de a învăța copilul să se autoseteze printr-un proces de dispariție graduală a părintelui, foarte asemănător cu cel aplicat în acest studiu”, a spus Gozal. ”Cu toate acestea, părinții care doresc rezultate trebuie să persevereze”, a mai adăugat el.

My title page contents