In fiecare an, zilele dinaintea Craciunului stau sub semnul scrisorilor catre Mos Craciun, al listelor cu dorinte de indeplinit, al cumparaturilor frenetice de cadouri si al impodobirii bradului. Vine apoi ziua mult asteptata, a descoperirii darurilor de sub brad si a despachetarilor grabite de curiozitatea de a afla ce a adus Mosul.
Craciunul este mai ales sarbatoarea copiilor. Ei traiesc cel mai intens bucuria intalnirii cu Mos Craciun si asteapta cu cea mai mare nerabdare sa afle daca scrisorile le-au fost citite si dorintele implinite.
Pentru parinti, Craciunul poate fi o ocazie excelenta de a le vorbi copiilor despre recunostinta, incurajandu-i sa aprecieze tot ceea ce au primit in dar.
Recunostinta e, de fapt, un dar in sine, daca tinem cont de studiile realizate pe acest subiect. Devenind recunoscatori si facandu-ne un obicei din a ne manifesta recunostinta devenim mai fericiti, mai optimisti si chiar mai sanatosi, arata cercetari recente.
Copiii recunoscatori sunt si mult mai empatici si sociabili, mai implicati in activitatile scolare si mai putin invidiosi sau materialisti.
Cuvantul magic “multumesc” exprima cel mai bine recunostinta. Atunci cand multumim, recunoastem ca am primit un dar, “ceva” ce ne abucura si ne arata bunatatea, atentia, efortul, prietenia sau iubirea celui care ne-a facut darul.
Cadourile primite sub brad sunt doar cateva dintre lucrurile pentru care putem fi recunoscatori, le putem spune copiilor. Nedumeriti, unii din ei vor intreba, poate, daca mai au de descoperit daruri si sub alti brazi. Acesta ar fi momentul unei imbratisari pline de recunostinta si inceputul unei discutii despre emotia prin care ne aratam aprecierea pentru tot ce avem.
Majoritatea lucrurilor pentru care putem fi recunoscatori nu au cum sa incapa sub pomul de Craciun, in primul rand pentru ca sunt foarte multe, iar in al doilea rand pentru ca unele nu sunt nici macar lucruri. Zilele insorite, joaca cu prietenii, plimbarile in parc, familia sanatoasa, patul confortabil, povestea de seara citita inainte de culcare, somnul cu vise frumoase, mancarea buna din frigider – sunt cateva exemple de altfel de daruri pentru care copiii pot fi incurajati sa fie recunoscatori.
O simpla discutie in ziua de Craciun nu-i va invata insa pe copii sa fie recunoscatori, nici repetarea mecanica a lui “Multumesc”. Recunostinta se invata cu exercitiu si, mai ales, prin exemplul parintilor.
Exemplul personalIi poti cultiva copilului o atitudine plina de recunostinta atunci cand tu, ca parinte, iti dai seama de lucrurile pentru care poti fi recunoscator si iti arati recunostinta inclusiv fata de copil. “Multumesc”, “Apreciez foarte mult ceea ce ai facut”, “Sunt foarte norocos/norocoasa ca..” sunt replici pe care copilul unui parinte recunoscator le aude des, adresate atat lui, cat si celor din jur.
Rutina recunostinteiCopilului ii va deveni tot mai usor sa descopere lucruri pentru care poate fi recunoscator atunci cand exista o rutina a discutiilor despre recunostinta. Un borcan al recunostintei e de mare ajutor in exersarea aprecierii. E vorba de un borcan oarecare, mai mic sau mai mare, in care copilul (si intreaga familie) sa fie incurajat sa puna, la finalul fiecarei zile, un biletel pe care a scris sau a desenat cel putin un lucru pentru care a fost recunoscator in acea zi. Dincolo de exercitiul recunostintei, momentul scrierii biletelului este o buna ocazie de a discuta cu copilul despre ziua care a trecut si despre lucrurile care vi s-au intamplat.
Va incurajez sa faceti impreuna cu copiii un borcan al recunostintei si sa revedeti, din cand in cand, biletelele stranse in el. Veti descoperi, cu bucurie si uimire, cat de multe daruri primiti in fiecare zi si cat de multe motive de recunostinta si de fericire aveti. Nu doar de Craciun.
foto: Shutterstock