In vacanta fara copil. Da, recunosc, am plecat fara copil in prima vacanta dupa ce am nascut! In apararea mea, era unul dintre acele lucruri pe care mi-am promis dintotdeauna ca le voi face. Din seria “eu niciodata n-o sa-mi sacrific viata pentru copil, asa cum a facut mama mea”. Zis si facut. Uite cum am fugit in vacanta fara copil!
La o luna dupa nasterea copilului, cand inca nu ma trezisem cu totul la realitate, primesc pe mail un newsletter cu oferte early booking in Santorini (apropo, cred ca o sa uitam cu totul romana cu toate englezismele astea). O vacanta de 7 zile pe insula mea favorita, cu avionul, la doar 400 de euro de persoana. Aproape gratis.
In vacanta fara copil. De ce si cum?
As putea da vina pe hormoni, dar la fel de bine ar putea fi de vina incapatanarea mea de Berbec. Cert este ca, in doar doua ore, fara sa ma gandesc foarte bine la consecinte, am platit doua bilete (eu si tatal copilului) pentru luna iunie. Perfect, m-am gandit eu atunci. Alaptez copilul 6 luni, asa cum imi propusesem, pentru ca, nu-i asa, cresterea copilului se face perfect dupa planuri prestabilite, las copilul in grija mamei si a unei foarte bune prietene, care era si nasa lui si plec in vacanta.
Mama exagerata?
Pe masura ce lunile au trecut si mi-am intrat mai bine in rolul de mama, am inceput sa am mici indoieli, pe care, desigur, nu le-am spus cu voce tare, pentru ca nu voiam sa para ca cedez si ma transform intr-o mama exagerata si lacrimogena. Am facut scenarii foarte bine puse la punct pentru orice situatie de urgenta la care m-am putut gandi. La fel cum serviciile secrete fac traseul de siguranta pentru deplasarile presedintelului, am conceput un plan pentru situatia in care Stefan ar fi facut febra mare sau orice alta urgenta medicala ar fi necesitat deplasarea la spital. Fiecare persoana avea rolul ei bine stabilit.
In vacanta fara copil. Femei si roluri
Mama trebuia sa dea alarma, Rodica ar fi urmat sa ia decizia finala (cheama doctorul sau merg la spital) iar, odata stabilita deplasarea, intra in scena Diana (o alta buna prietena) care urma sa conduca masina cu micul alai spre spital. Cativa ani mai tarziu, Diana mi-a povestit cum au ajuns ele trei la spital, pentru ca, desigur, Stefan a facut prima viroza din viata lui cand eu eram in vacanta in Santorini… si cum o doamna doctor s-a uitat la cele trei femei din fata ei si a intrebat pe un ton sever: cine e mama copilului? Singura care a indraznit sa raspunda a fost Diana, care a simtit nevoia sa adauge ca mama copilului nu a putut pleca de la birou (s-a temut, probabil, sa nu mi-l ia pe Stefan Protectia copilului daca se afla adevarul cumplit ca sunt in vacanta).
Vacanta de vis?
In fine, sa revenim la vacanta “de vis”. Respectand planul, urma sa incep intarcatul copilului fix la 6 luni, cu doua saptamani inainte de plecare. Sigur ca nu s-a intamplat asa. L-am alaptat pe Stefan pana cu cinci minute inainte de plecarea spre aeroport, in timp ce-mi puneam serios intrebarea daca n-ar fi mai bine sa-i dau incolo de bani si sa raman acasa. Privirea disperata a sotului m-a convins totusi sa pornesc spre Santorini.
In vacanta fara copil. Minuni grecesti
Primele trei zile nu am vazut mare lucru din frumusetea insulei. Singurul lucru care-mi atragea atentia erau copiii in carucioare si parintii fericitii (cel putin asa mi se parea mie) care-si tineau bebelusii in brate. De-abia dupa doua nopti (neintrerupte) de somn si trei zile de plimbari si program liber impus (fara schimbat scutece, alaptat, baita etc) am inceput sa simt cu adevarat vacanta. Si, indiferent ce-o sa creada lumea despre mine, recunosc, m-am simtit din nou femeie, nu doar mama. Chiar a fost o vacanta de vis! Na, am spus-o! Iar Stefan a fost fericit cu bunica si nasa lui, care s-au descurcat de minune si fara scenariile mele de urgenta.
foto Shutterstock.com
