Mulți părinți își pun întrebarea de ce apar probleme în cuplu după apariția unui copil. Răspunsurile sunt, însă, variate. Iar schimbarea nu este neapărat în rău. Dar, da, ea există.
Deși pare mai degrabă un șablon – cu toate că adevărul este incontestabil -, apariția unui copil într-un cuplu reprezintă împlinirea acestuia. Un copil poate suda relația, într-adevăr, dar să fim sinceri și să recunoaștem că există și cazuri în care o face să se clatine sau chiar să se rupă. Cele mai dramatice sunt cele în care copilul se naște cu o problemă gravă de sănătate, incurabilă, invalidantă, iar părintele nepregătit să îi facă față alege să părăsească familia… Dar nu la astfel de situații excepționale ne vom referi în acest articol. Scopul este să deslușim de ce apar probleme în cuplu după apariția unui copil.
Se mută centrul de interes
Până la nașterea juniorului nu erați decât voi doi și interesul unuia față de celălalt. Odată cu venirea pe lume a copilului acesta devine prioritatea, ceea ce aduce schimbări majore în dinamica relației de cuplu. Nevoile partenerului devin secundare, pentru că toată atenția, grija și dragostea sunt îndreptate către copil. Uneori, acest lucru poate fi generator de frustrări pentru părintele care simte că nu mai primește de la partener tot ce primea înainte.
Oboseala, marele dușman
Dacă viața tatălui se poate schimba mai mult sau mai puțin, în funcție de gradul de implicare în creșterea copilului, a mamei în mod categoric este alta. Timpul pe care înainte și-l acorda sieși, dispare, el fiind acum dedicat celui mic. Viața socială, întâlnirile cu prietenele și lungile conversații la telefon cam dispar. Și somnul cam dispare, făcându-și loc oboseala. Din ce în ce mai accentuată.
SOS romantismul
De ce apar probleme în cuplu după apariția unui copil? Pentru că unde e oboseală este și iritație, sunt și nervi. Unde sunt nervi sunt discuții aprinse, în contradictoriu, reproșuri și nemulțumiri. Unde sunt nemulțumiri nu mai este loc de romantism sau de relații intime. Conflictele se nasc adesea fără un motiv care să le justifice pe deplin. Faptul că partenerul a ajuns acasă de la servici puțin mai târziu, că a adormit pe canapeaua din sufragerie când tu pregăteai băița de seară a copilului, că nu îl aude noaptea pe cel mic când plânge și nu se trezește. Motive pot găsi ambele părți, cum spuneam, nu neapărat întemeiate.
Nu luați decizii la nervi!
Primul an de viață al copilului este greu pentru toată lumea: și pentru cel mic, și pentru cei doi adulți. Presiunea și tensiunea sunt mari și nu toți părinții îi fac față cu brio. Însă ambii parteneri pot ”îndulci” momentele dacă fac apel la maturitate, rațiune și înțelepciune. Reinventarea momentelor de romantism, strângeri consolatoare în brațe, priviri complice, aprobatoare și un sărut pe frunte pot domoli furtuni. Vorbiți deschis despre noua situație de viață, despre rolul de părinți, despre provocările și greutățile acestuia, dar și despre lucrurile pe care le veți face în parteneriat. Împărțiți responsabilitățile în mod echitabil și cereți ajutor atunci când vă simțiți depășiți. Nu aruncați, la nervi, cuvinte pe care mai târziu le veți regreta și nici nu luați decizii pripite.
