Copilaria din ziua de azi

Copilaria

Ziua de azi nu are nicio legatura cu zi de ieri. Si e si normal. Pentru ca, lucrurile se schimba. Noi ne schimbam. Unii mai repede, unii mai incet. Insa, incet, incet ne lasam traiti de intamplarile din viata noastra. Si tot asa sta treaba si cu parintii. De azi si de ieri. Uite cum arata copilaria din ziua de azi

 

E lesne de observat ca parintii de azi nu seamana cu parintii de ieri. Ca sunt altfel. Ca fac lucruri diferite. Ca traiesc mai putin. Si iata ce ne explica Mirela Horumba, psihoterapeut la Trusa de bunastare a familie. “Este foarte adevarat ca exista diferente intre parintii de ieri si cei de astazi, atat in sens pozitiv, cat si in sens mai putin pozitiv. Parintii de astazi se straduiesc sa inteleaga mai bine dezvoltarea copilului pentru ca au la indemana informatii recente despre ce inseamna dezvoltarea psiho-socio-emotionala a celor mici din domeniul biologiei, neurostiintelor, psihologiei, geneticii si sociologiei. Astfel, citesc carti de specialitate, merg la seminarii, conferinte, ateliere care ii invata cum sa ajunga sa actioneze in lumina  unui  parenting de calitate. In aceasta maniera, ei inteleg ca depinde foarte mult comportamentul copilului de modul in care ei isi indeplinesc corect rolul de parinte. Multi dintre ei nu mai doresc sa repete modelele propriilor parinti si cauta activ sa puna ceva diferit in loc. Practic, ei au inteles ca relatia parinte-copil are la baza intelegere si respect reciproc, si mai putina violenta, indiferent ca vorbim despre cea fizica, verbal sau emotionala.”

 

Ceilalti sunt asa

“La celalalt pol, vorbim despre parinti care nu mai au sprijinul societatii, familia largita in multe cazuri este la mare distanta, joburile sunt epuizante adesea, astfel incat rolul de parinte nu reprezinta decat un stress suplimentar si, de aici, toleranta scazuta la adresa actiunilor copiilor. Lipsa de timp face ca de multe ori o experienta specifica nivelului de varsta a copilului sa fie privita dintr-o perspectiva deformata, aparand astfel o forma de violenta  nejustificata la adresa copilului, cu repercusiuni pe termen indelungat.”

Si, din nefericire, sunt din ce in ce mai multi parinti de acest tip. Parinti care considera ca trebuie sa bifeze si copilul intr-o zi de lucru. Ceea ce e extrem de trist.

Daca stau sa ma gandesc bine, atunci cand eu eram mica, erau mai putini copii insigurati decat azi. Insa Mirela Horumba ma contrazice: “nu stim exact daca erau mai multi sau mai putin (nu aveam tehnologia la nivelul celei de acum ), insa ce stim sigur este faptul ca:

  1. In primul rand nu aveam parinti cu statut de refugiat economic – parintii plecati la munca in strainatate, care isi lasa copiii in grija … nimanui;

  2. In copilaria noastra exista o stabilitate economica si sociala, ceea ce facea ca parintii sa aiba mai multa disponibilitate si timp pentru copii. Acum, parintii se confrunta cu propriile lor provocari de viata, pentru ca, de multe ori sa nu le mai ramana resurse si pentru copii;

  3. Saracia multor familii are si ea un cuvant de spus;

  4. Daca mai adaugam si un sistem de invatamant in care critica si umilinta sunt instrumente de educatie, cred ca avem un tablou complet.

Si totusi ce de facut? Sau mai e de facut ceva? Cum poti sa iesi la liman? Cum poti sa iti invingi viata? Corvoada aleragturii zilnice? Cum poti sa iti ajuti copiii?

“Consider ca a avea in grija educarea unui copil presupune in primul rand un proces de dezvoltare personala a parintelui. Acesta este modelul care ii preda copilului lectiile de viata pe care are nevoie sa le invete pana devine adult. Ceea ce esti vorbeste intotdeauna copilului despre tine, si nu poti ascunde acest lucru si nici nu te poti preface. Copiii fericiti au parinti fericiti.”

 

My title page contents