Gandul la un drum lung in avion sau in masina alaturi de copii le poate da fiori reci unora dintre parinti. Pentru ca, multele ore de stat intr-un spatiu stramt si neaerisit ii face pe copii sa devina agitati si isterici.
Si de fapt, tocmai acesta este unul dinte motivele pentru care care copii au descarcari de furie si energie in avioane. Apropierea prea mare si atentia adultilor ii poate deconcentra. Creierul lor le da semnalul: „Hello, atentia si dragalasenia e aici, chiar acum. Profita cat mai ai ocazia”. Si uite asa, daca un copil are bateriile incarcate, atunci el se va amuza alaturi de parintii lui, va dormi si isi va gasi cu ce sa se amuze. Pe cand, cei mai multi copii, care nu stau asa de bine la capitolul hranirea nevoilor, vor reactiona diferit. Pentru ca se simt neauziti, neglijati, neiubiti, nevazuti…si bum, e momentul pentru o explozie.
De ce tocmai atunci? Pentru ca nici tu, nici copiii, nu aveti cale de scapare. Sunteti acolo unul pentru celalalt. Iar prezenta parintelui declanseaza un proces de vindecare in interiorul copilului. Faptul ca tu esti acolo, aproape, detoneaza sentimentele. Mintea copilului vrea sa se impregneze cu tine si cu prezenta ta, insa nenumaratele emotii neplacute vor sa fie auzite la randul lor. Asa ca, cu cat stai mai mult si mai aproape de pustiul tau, cu atat e mai probabil ca sentimentele acestuia sa iasa la suprafata. Si te vei confrunta cu plans, tantrumuri sau cu nevoia/efortul de vindecare a ranilor mai vechi.
Vaicareala va incepe din ceva minor: vrea verigheta ta sau nu stiu ce jucarie din bagajul de cala, iar refuzul va da tonul. Te poti trezi cu un pumn in fata sau ca da cu picioarele in scaunul din fata….si tot asa. Insa, momentul in care vei stabili si vei impune limite clare va reprezenta totodata inceputul procesului de vindecare.
E important sa retii ca plansetele, tantrumurile si luptele indarjite sunt semne clare ca tensiunea emotionala pleaca din corpul copilului tau. Mecanismul de declansare? Prezenta ta, a parintelui.
Cand un copil incepe sa planga intr-un avion nu trebuie sa existe un motiv care sa declanseze asta. Nu s-a intamplat nimic grav. De fapt, totul merge normal si conform planului. Exista apropiere fizica intre parinte si copil, ceea ce face ca momentul sa fie perfect. Si mai ales, sunt alti oameni in jur…ceea ce face ca pedeapsa si isteriile mamei sa fie reduse Acestea sunt conditiile perfecte pentru descarcarea bagajului emotional dus de copilul tau. Si, la modul ideal, orice copil va profita de aceasta oportunitate de aur ca sa se vindece.
Stai si asculta. Uite cum si de ce
Vai, uneori e ingrozitor de greu sa fii parinte. Mai ales in momente din astea cand tribunalul calatorilor te pune la zid ca nu stii sa iti cresti copilul…”si sa il pui la punct”. In clipe din astea, iti vine pur si simplu sa te volatilizezi. Sa zbori. Insa nu poti. Si atunci e nevoie sa iti gasesti resursele ca sa tii piept energiei negative care vine din partea celorlati, dar mai ales sa ii fii alaturi copilului tau. Acum, fiul sau fiica ta are un vis urat, un cosmar emotional cu stafii si aratari din trecut. Sunt lucruri si sentimente care il macina, care il supara. Asa ca are nevoie sa il sprijini. Jobul tau este sa ii fii alaturi si sa il protejezi in timp ce trece prin acest tunel al supararii. Asa ca nu te grabi sa vorbesti sau sa il distragi. Nu are rost, pentru ca nimic nu il poate distrage de la furia lui.Acele sentimente au pur si simplu nevoia sa iasa. Sa plece. Sa il inunde. Sa ii puna stapanire pe creier.
Vestea buna este ca aceste crize se vor finaliza mult mai repede daca ramai calm si pozitiv. Daca il sprijini pe al tau copil. Daca ii esti alaturi neconditionat. Si daca reusesti sa faci asta, toata lumea din jur va observa ceva magic: un parinte calm, implicat, pe pozitie, care isi alina copilul.Pentru ca, lucrurile nu scapa de sub control in familia ta.
Emotiile copiilor pot fi coplesitoare, insa parintii nu sunt responsabili pentru ele. Deoarece, ele exista pur si simplu.
Asa ca nu te stresa de necunoscutii din jur. Nu fi politicoasa si nici stresata la gandul ca ei te vor judeca. Putin probabil ca ii mai revedea vreodata. Asa ca, focuseaza-te pe nevoile copilului tai. Stai acolo si asigura-l ca totul va fi bine, ca aceste ganduri si emotii negre il vor parasi. Raspunde-i cu blandete.
Ghideaza-l prin suparare si prin criza, vorbindu-i si asigurandu-l. Lent. Nu mai mult de o propozitie pe minut. Usor. In pace.
In acele momente, copilul tau are nevoie ca TU SA IL ASCULTI, SA IL AUZI, sa ii vorbesti CALM. Imparte-ti discursul in fraze scurte, pline de dragoste si de incredere. „Stiu ca iti e greu”. „Te descurci foarte bine”. „In curand, o sa depasesti clipele astea”.”Eu o sa fiu mereu alaturi de tine”.”Esti in siguranta”.
Calmul parintilor este medicamentul de care are nevoie atat inima, cat si mintea copilului tau. Si, vei vedea, ca de indata ce mintea sa iese din norul de ceata al sentimentelor involburate, copilul tau va renaste. Te va imbratisa sau va adormi.Va fi mai cooperant si mai flexibil cand totul se va fi terminat.
Nu te grabi sa pui in practica ideile de mai jos. NU vor functiona
-
Nu incerca sa il convingi sau sa ii faci sa rationeze ( creierul lui e scapat de sub control, pentru ca acum e ghidat de emotii)
-
Nu il momi cu recompense ca sa nu planga ( de indata ce efectul bomboanei va trece, sentimentele se intorc si mai nabadaioase)
-
Nu pune in practica pedepse ( acest gand va genera si mai multa panica, durere si suparare)
-
Nu cheltui prea multa energie pe activitati de distragere a atentiei ( in minutul in care te vei opri, sentimentele vor navali cu si mai mare putere, iar tu, parintele, epuizat, iti vei pierde controlul)
Calatorie placuta!
