Dezobișnuirea de suzetă

S-au împrietenit de la început sau mai târziu, dar cert e că au petrecut ceva timp împreună. A venit însă ziua în care cei doi prieteni trebuie să se despartă. De ce? Pentru că au păreri diferite… 🙂 Desigur, glumim. Suzeta este, înainte de toate, instrumentul „confort” atât pentru bebeluș, cât și pentru părinți. Totuși, relația de prietenie a familiei și mai ales a copilului cu suzeta nu poate fi prelungită mai mult de vârsta de 3 ani a copilului.

De ce? Deoarece, după această vârstă, suzeta ar putea provoca deformarea palatului sau a arcului dentar. Pe de altă parte, copilul nu trebuie forțat să renunțe la suzetă atunci când nu este pregătit. Riscurile sunt contraproductive: cel mic o poate înlocui cu degetul, un obicei și mai dificil de înlăturat.

 

Dezobișnuirea de suzetă. Cum trebuie să procedezi?

Iată câteva strategii de rămas bun

  • O primă încercare ar putea consta în „a limita treptat situațiile în care copilul o folosește”, sugerează Rosalinda Cassibba, profesor de psihologia dezvoltării și educației la Universitatea din Bari.

„De exemplu, mama îi poate oferi suzeta copilului doar seara, împreună cu pijamalele” Astfel, copilul va înțelege că o mai poate folosi o vreme doar să adoarmă și doar seara. În plus, în timpul zilei, este mai ușor să-i distragi atenția copilului cu alte activități care nu îl fac să simtă lipsa suzetei. Ziua se joacă, tu îi poți citi o poveste și îi arăți tot felul de imagini. Când mergeți la plimbare, îi explici tot ce se află în jurul lui, astfel că el va fi în permanență ocupat și nu-și va aminti prea ușor de prietena lui.

 

Dezobișnuirea de suzetă. Metodele pot fi diferite

  • Și totuși, pentru momentul în care se va întâlni ultima oară cu ea, cum să procedezi?  „Metodele pot fi diferite”, spune expertul. „Puteți să-i spuneți să pună suzeta într-o cutie cu amintiri, să-și amintească de suzeta lui dragă atunci când va crește și mai mare”. Astfel, veți sublinia faptul că el e deja mare, că a crescut. Pe de altă parte, el va fi mai liniștit, știind că nu i-a fost aruncat obiectul drag, iar atunci când îi va fi dor să-l vadă, va putea oricând să deschidă cutia.

 

  • Mama trebuie să fie convingătoare și nu trebuie să-și arate emoția pe care o simte în acel moment. Ea trebuie să știe că nu e o simplă renunțare, ci este pentru binele lui, pentru o bună dezvoltare, dar și un pas important spre autonomia lui.

 

  • Pentru copil, fiecare schimbare este o sursă potențială de disconfort, care îl solicită să renunțe la obiceiurile dobândite. Acestea îi ofereau o stare de confort și de siguranță, de protecție. Cu răbdare și tact, mama va ajuta copilul să treacă cu bine peste acest moment. Eventual, va găsi o cale de a-l implica într-o activitate nouă sau îi va înlocui obiectul cu o jucărie nouă, captivantă, care să-i țină loc suzetei. Ba chiar să fie prietena lui pentru momentul în care va merge la somn și își va aminti de suzetă.

 

Momentul renunțării la suzetă nu trebuie să coincidă cu alt moment important al familie

 

  • Nu alegeți momentul renunțării la suzetă, atunci când există o altă situație delicată, importantă în familie (de exemplu, nașterea unui frate mai mic sau începerea grădiniței). Când încercați să-l dezobișnuiți pe copil de suzetă, aceasta trebuie să fie singura preocupare importantă. Toată atenția trebuie canalizată în această direcție. În plus, ar fi o presiune prea mare pusă pe copil, dacă el s-ar confrunta și cu o altă provocare, nouă pentru el.

 

  • Evitați metodele dure, uneori agresive, cum ar fi aruncarea suzetei departe, motivând că nu mai puteți face nimic să o aduceți înapoi. Nu veți ajuta copilul, ci dimpotrivă, îi veți crea o traumă. Scopul nu este „să-l învățați să asculte de părinți”. Ci să-l faceți să înțeleagă fiecare schimbare, fiecare lucru, să-i oferiți liniște și un drum deschis spre autonomie.

 

  • Nu uitați să-l lăudați și să-l felicitați pentru succesele sale! Chiar și în fața celorlalți membri ai familiei. El se va simți important și va avea încredere în el.

 

  • Fiți fermi! Odată ce ați pornit pe un drum, nu trebuie să renunțați la primele capricii ale copilului. Nu trebuie să vă lăsați impresionați de plânsul bebelușului sau al copilului. Toți membrii familiei trebuie să urmeze același drum, să respecte aceleași reguli. Numai în acest fel va fi posibil să-i transmiteți copilului siguranța și încrederea, necesare pentru a face față schimbării.
My title page contents