Onestitate, furie si parenting

Parintii ar trebui sa fie sinceri referitor la furia, dezamagirea sau tristetea provocate de copil, dar nu fata de acesta, ci mai intai fata de ei insisi. Fiecare trebuie sa isi constientizeze propriile emotii, sa-si asume raspunderea pentru ele si sa le gestioneze. Da, azi e despre onestitate, furie si parenting

 

Adevarul este ca orice parinte va simti la un moment dat un sentiment de furie la adresa copilului sau. Inabusirea acestor emotii nu este de folos nimanui, dar asta nu inseamna ca parintele trebuie sa-si verse supararile asupra copilului in numele onestitatii. Imagineaza-ti ca un comportament de acest gen venit din partea unui copil, echivaleaza cu o criza de isterie.

Cel mai bine este sa eviti relationarea cu copilul atunci cand esti nervoasa. Asta nu inseamna ca nu esti autentica. Iata de ce!

1.A fi autentic nu inseamna exprimarea furiei atunci cand o simti.

De fapt, manifestarea acesteia fata de o alta persoana nu face decat sa ne accentueze starea si sa declanseze mecanismele de tipul ataca sau fugi din corpul nostru. Persoana din fata noastra sa fie perceputa drept dusman. Deci nu iti poti invata copilul ceva constructiv, cand esti furios.

2. Cui apartin aceste sentimente?

Desigur, copii isi infurie parintii, insa emotiile apartin parintelui. Ele nu sunt cauzate de copil, sunt rezultatul concluziilor pe care parintele le trage vizavi de comportamentul copilului. Nu poti alege ce sa simti, insa poti alege ce faci cu ceea ce simti.

3. Intai trebuie sa fii onest fata de tine in raport cu ceea ce simti.

Furia este o oportunitate de a te ingriji de alte emotii suparatoare, care sunt dincolo de aceasta. De multe ori, atacam in loc sa ne constientizam fricile, ranile, suferinta sau neputinta. Cand deslusim calea spre aceste emotii, care ne fac sa ne simtim vulnerabili, intelegem mesajele pe care ele ni le transmit. Atunci se vor evapora si nu vom mai avea nevoie de furie pentru a ne apara de ele.

4. Actionand dupa linisterea episodului de furie, vei aborda situatia cu mai multa claritate.

Vei putea impune limite cu mai multa blandete, totul in folosul bunei cresteri a copilului tau.

5. Comunica-i copilului emotiile din spatele furiei.

Evita „Sunt furioasa ca m-ai mintit”. Incearca „Sunt ingrijorata ca m-ai mintit. Mi-e teama ca tu simti ca nu imi poti spune adevarul”. Atunci cand comunici autentic despre vulnerabilitatile tale, este mai probabil sa il convingi de insemnatatea faptelor sale.

6. Nu ii spune copilului ca esti dezmagita, furioasa sau intristata de comportamentul sau.

Acest lucru echivaleaza cu rusinarea. Sentimentele tale sunt responsabilitatea ta.

7. Dar ce faci cu furia ta?

Foloseste-o ca oportunitate de diagnosticare personala, mai degraba decat ca trambulina pentru a o revarsa asupra unei alte persoane. Intreba-te: ce ma supara atat de tare? sunt ranita? mi-e frica? ma simt neputincioasa? ce pot face pentru mine? cum pot aborda aceste vulnerabilitati intr-o maniera constructiva. Meseria de parinte este despre onestitate, furie si….

Articole asemanatoare:

My title page contents