Dacă te întrebi ce faci când copilul nu te ascultă, află că nu ești singurul părinte care se confruntă cu această problemă.

Dacă te întrebi ce faci când copilul nu te ascultă, află că nu ești singurul părinte care se confruntă cu această problemă. Și să mai știi și că nu există copii perfecți. Nici măcar în filme.

 

Uneori simți că ai ajuns la capătul puterilor, nu-i așa? Că nu găsești soluția, calea, metoda sau tonul potrivit. Ce faci când copilul nu te ascultă? Ce sfaturi te-ar putea ajuta să îmbunătățești comunicarea cu el? Încearcă și propunerile noastre. Poate, cine știe…
Faptul că cei mici ascultă selectiv, poate fi pentru părinți o sursă de frustrări. Un copil care își sfidează părinții, care refuză cu încăpățânare să coopereze și ignoră până și cele mai simple cereri, poate face ca fiecare zi să pară o luptă corp la corp. O să te surprindă, dar află că înainte de a avea pretenția ca cel mic să vă asculte, asigurați-vă că și voi îl ascultați pe el. Este drept că presiunea a 1001 de griji zilnice pe care le aveți ar putea să vă îndepărteze de realizarea acestui deziderat, de a vă asculta copilul. Ei bine, atunci când micuțul simte că nu este ascultat, va face tot ce-i stă în putință pentru a vă atrage cumva atenția.

Acceptați-i sentimentele

Ascultați-i cu atenție problemele, respectați sentimentele copilului și acordați-i sprijin pentru a găsi propria soluție la problema pe care o are. Opriți-vă din ce faceți, întoarceți-vă cu fața la el, priviți-l în ochi și ascultați-l ce vă spune. Arătați-i că îl ascultați (”Ooo, așa crezi?”, ”Serios? Chiar nu vrei?”, ”Bine, poate că ai dreptate”). Rețineți că în spatele a ceea ce vă spune sau a felului în care acționează (plânge, țipă, se tăvălește) este un sentiment. Identificați-l și dați-i un nume (”Ești dezamăgit că trebuie să plecăm din parc”, ”Ești trist pentru că nu pot să îți cumpăr azi jucăria”).
Este esențial să acceptați sentimentele copilului și să rezistați tentației de a i le nega (”Nu mai plânge pentru că nu ai niciun motiv”). Încercați ca, în situațiile dificile, să îi oferiți disponibilitatea de a-i face teoretic pe plac (”Și mie mi-ar fi plăcut să mai stăm în parc”, ”Dacă aș putea, chiar acum ți-aș cumpăra jucăria”).

Cum să comunicați

Ce faci când copilul nu te ascultă? Mai întâi gândiți-vă cum comunicați. Diferențele subtile ale cuvintelor, tonul și limbajul corporal pot afecta comunicarea. Cum spuneți un lucru este la fel de important ca și ceea ce spuneți. Folosiți un ton calm, blând, încurajator. Atunci când impuneți limite, folosiți un ton ferm. Orice dovadă de slăbiciune va face să fiți ignorați de copil. Sau să încerce negocieri (”Te rog, să mai stăm măcar cinci minute!”). Atunci când sunteți nevoiți să îi refuzați ceva ori să îi respingeți o cerere, folosiți un ton autoritar, însă fără a ridica vocea, fără a striga. Nu tărăgănați lucrurile. Îi spuneți o dată frumos, o dată ferm, după care luați măsuri. Dacă o să vă repetați de prea multe ori până acționați, copilul va învăța să vă ignore solicitările inițiale.

Limbajul corpului

Comunicați cu cel mic de aproape. Când aveți să îi spuneți ceva, nu o faceți strigând din camera alăturată. Stați față în față cu el, așezați-vă la înălțimea lui și stabiliți contactul vizual. Un adult care își expune punctul de vedere de la înălțimea staturii sale, îl poate intimida pe copil. Ceea ce îi spuneți trebuie să fie clar, scurt și la obiect, limitându-vă la o expresie formată din câteva cuvinte (”La ora 17 plecăm din parc”).

Fără acuzații sau negocieri

Evitați să acuzați (”Nu mă asculți niciodată!”), să criticați (”Ești foarte leneș!”) ori să amenințați (”Dacă nu mergi mai repede plec fără tine!”). De asemenea, evitați formulările care dau de înțeles că există opțiunea de a negocia (”Poți să mergi mai repede?”, ”Ai vrea să mai aștepți până când voi avea bani să-ți cumpăr jucăria?”). La acestea copilul ar putea răspunde cu ”Nu!” Afirmațiile voastre trebuie să fie clare, scurte și specifice (”Este timpul să mergem acasă”, ”Îți voi cumpăra jucăria săptămâna viitoare”).

Ce faci când copilul nu te ascultă

În primul rând nu renunțați de la conduita pe care ați adoptat-o și fiți perseverenți. Copiilor le place să primească note, așa că puteți folosi și această metodă. Nu va fi deloc mulțumit de notele mici pe care le tot adună… La un moment dat va dori să vă demonstreze că merită mai mult. În momentul în care apar rezultate pozitive, recompensați cu entuziasm orice dovadă de cooperare.

My title page contents