Un copil e minunat, senzational, insa atunci cand el vine pe lume, cuplul e bulversat. Pus pe hold. Uneori, spulberat. Si uite asa, cateodata, „vor trai fericiti pana la adanci batraneti” devine un mit…Psihologul Raluca Anton  ne explica.

 

Copilul (poate) distruge casnicia. Asa-i ca suna dur? Corect si adevarat. Mi s-a intamplat sa lucrez in cabinet cu diverse cupluri cu dificultati destul de serioase aparute dupa nasterea copilului. Si acum ma incumet sa afirm, sa pun in lumina unul dintre cele mai serioase paradoxuri din viata de zi cu zi. Suntem casatoriti, ne iubim, mai avem mici disensiuni, dar ne dorim un copil care, nu-i asa, va incununa dragostea noastra si ne va face viata perfecta.

Mare le e mirarea cuplurilor cu care lucrez cand le spun ca un copil, cel putin in prima perioada a vietii lui, ii indeparteaza pe parintii lui unul de celalalt si nu ajuta atat de mult la unirea cuplului, cat la racirea relatiilor dintre cei doi. Viitorii parinti nu sunt pregatiti pentru un astfel de soc in viata lor si au mereu in minte acea imagine perfecta a familiei tinere cu copii. Practic, apare o suprasolicitare a femeii din relatie, o suprasolicitare pe care ea si-o doreste si care ii provoaca atat de multa implinire (chiar daca somnul nu este cu adevarat implinit… si nici nu va mai fi vreodata!) dar, in acelasi timp, apare o sub-stimulare a barbatului din relatie. Dintr-o data, el nu mai primeste atentia cu care era obisnuit. Sigur, veti spune acum, dar el nu s-a gandit ca asa va fi? Cu siguranta, constient si-a spus ca lucrurile nu vor mai fi la fel, ca sotia lui va deveni mama copilului lui si asa mai departe dar, asta nu inseamna ca subconstientul, nevoile bazale, obisnuinta nu ii spun: “dar tu unde esti in toata povestea asta? Dar pe tine cine te mai iubeste?”

Continuarea o puteti citi AICI.

 

Articole asemanatoare:

My title page contents