Cum te porti cu un copil care te sfideaza

Parintii care tin foarte mult sa impuna reguli sau se arata foarte rigizi sunt, in general, cei care declanseaza o adevarata lupta pentru putere cu un copil sfidator. Iar atunci cand considera atitudinea copilului o jignire la adresa lor, considerand ca negativismul lui ii vizeaza in mod direct si nu reprezinta o incercare a copilului de a-si organiza lumea, situatia se complica. „Face asta doar ca sa ma infurie“, – spun astfel de parinti. Cum sa te porti cu un copil care te sfideaza? Dr Stanley I Greenspan si Jacqueline Salmon – autorii cartii Copilul care iti da de furca – cinci tipuri de copii dificili (aparuta in limba romana la editura TREI) iti spun.

 

Parintii pot incuraja fara sa vrea un copil sa fie sfidator si negativist, fiind prea intruzivi si incercand in permanenta sa-si impuna punctul de vedere.
Cand e bebelus
In cazul unui copil mic, un parinte — care nu intelege mimica propriului copil si insista ca acel copil sa faca niste lucruri asa cum vrea parintele — poate spori rigiditatea copilului sfidator. De pilda, un copil in varsta de optsprezece luni care se joaca cu o cutie mecanica din care iese automat un clovn (Jack-in-the-box) si este atent sa inteleaga cum poate deschide cutia ca sa iasa clovnul, este intrerupt brusc de tatal sau. Tatal, crezand ca fiul lui nu poate face asta, incearca sa aseze mana copilului pe butonul care deschide cutia. Copilul nemultumit da la o parte mainile tatalui. Jignit, tatal isi deranjeaza fiul punand un abecedar peste cutia lui Jack, spunand: „Hai sa facem altceva!“ Copilul, prins cu mainile intre cutie si carte, rastoarna totul si face o criza, lovindu-se cu capul de podea. Lumea lui a fost invadata de tatal sau. Se isca o lupta pentru putere, caci cu cat tatal insista sa-si impuna punctul de vedere, cu atat mai mult copilul refuza sa-l accepte.
La varsta scolara
In cazul unui copil de varsta scolara, parintii pot invada lumea copilului fara sa stie si il pot coplesi prin modul in care incearca sa-l controleze — chiar si atunci cand fac ceva aparent placut impreuna. Un tata dinamic incearca, de pilda, sa-si invete fiica sa joace fotbal. in loc s-o lase pe ea sa incerce sa loveasca mingea in mai multe feluri si sa creeze astfel un stil ingenios, tatal insista sa o invete el cum sa procedeze, dandu-i ordine si cerandu-i prea mult. Devine nerabdator si se infurie cand copilul nu vrea sa faca asa cum spune tati. Totul degenereaza intr-o infruntare intre un tata iritabil si un copil sfidator si mai incapatanat.

Parintii determina uneori un copil sfidator sa se revolte implicandu-l in prea multe activitati. De fapt, numarul lucrurilor facute impreuna este mai putin important decat modul in care se implica parintii. Daca activitatile sunt amuzante si spontane, iar copilul invata descoperind diverse lucruri, parintii considera ca au un copil cu multa energie. Pe de alta parte, daca un copil se simte condus si controlat, acest lucru ii poate micsora entuziasmul chiar si celui mai energic copil. (Daca ati avut la serviciu un sef intruziv, caruia ii place sa controleze totul, atunci stiti cat de neplacut va afecteaza la nivel de motivatie si de dorinta de a munci si a excela in ceea ce faceti.)
Lupta pentru putere
Nu este gresit, fireste, ca parinti, sa aveti reguli si standarde de purtare pentru copil, dar prea multe reguli si indicatii arbitrare pot transforma un copil sfidator exact in opusul a ceea ce asteptati de la el.
Aceste confruntari dintre parinte si copil au loc cel mai adesea din cauza unor probleme recurente. Parintele insista ca temele sa fie facute intr-o perioada anume a zilei sau intr-un anumit fel. „Trebuie sa-ti faci temele inainte de masa, in camera ta, la birou, fara sa asculti muzica si cu usa inchisa!“ Astfel de reguli rigide conduc in mod inevitabil la o confruntare seara de seara care ii oboseste pe toti ai casei. O alta problema provocatoare este cea a hainelor. Copilul vrea sa se imbrace pentru scoala cu un tricou de bumbac, vechi si confortabil, si cu blugi, in timp ce parintele insista sa-si ia un tricou mai nou, mai aspru si pantaloni.

Nu iesi din casa mea in halul asta, spune parintele.

Raspunsul copilului este, desigur:

Nu am sa imbrac porcariile pe care vrei tu sa le port!

O noua batalie este pe cale sa izbucneasca.

Raspunsul copilului depinde nu doar de faptul ca parintii vor sa-si impuna punctul de vedere, ci mai ales de modul in care ei incearca sa obtina ceea ce vor. Cand este vorba de teme, aranjarea jucariilor sau respectarea altor persoane, parintii pot fi convingatori, pot negocia si impune niste limite cu calm, abordand un ton empatic si incurajator. Daca adopta insa o atitudine autoritara, nu fac decat sa declanseze sau sa intensifice atitudinea sfidatoare a copilului.
Tipuri de reactii
Cand confruntarile dintre parinti si copii se intensifica si parintii au diferite reactii. Unii parinti (deseori, dar nu intotdeauna, o mama) se simt infranti, frustrati, furiosi si sunt deprimati de infruntarile cu copilul. Se simt vinovati si sunt stanjeniti din cauza comportamentului copilului — din cauza a ceea ce ei considera a fi niste maniere oribile, din cauza grosolaniei si neglijentei lui. Pentru ca se simt neajutorati si sunt furiosi, se enerveaza pe copil si fac crize.

Un alt gen de reactie (adesea la tati) este stilul punitiv, de tipul „Nu o sa-ti mearga cu asta“. Acest tata este genul de om al legii care asteapta ca toata lumea sa i se supuna. El poate pedepsi frecvent copilul, aplicandu-i chiar si pedepse fizice, sperand sa-l forteze sau sa-l sperie sa se poarte mai frumos.

„Daca nu stai cum trebuie la masa, te duci in camera ta si stai acolo o ora“, ii poate spune in fiecare seara copilului sau prabusit pe scaun, care il priveste sfidator si nu zice nimic. „Bine, daca asta vrei! Du-te in camera ta si sa nu-ti mai vad fata pana la ora sapte!“ Daca aceasta scena se repeta tot timpul, fie ca este vorba de probleme importante, fie ca e vorba de fleacuri, intre parinte si copil se instaleaza o stare de duel continuu.

Parintele incearca sa-si intimideze sau sa-si sperie copilul ca sa revina la un comportament mai rezonabil. Dat fiind ca acest tip de abordare ii poate speria pe unii copii, care cedeaza (desi parintele va fi sacrificat, recurgand la o astfel de abordare, bunavointa si respectul copilului), copilul sfidator se retrage in sine si mai mult. Negativismul fatis se transforma intr-o rezistenta pasiva impietrita. incepe sa ia note proaste. Poate avea dureri de cap si de stomac. Poate folosi mecanisme mai primitive pentru a riposta. In cazuri extreme, poate ajunge chiar sa urineze si sa defece in pat. Cel mai adesea insa, refuza sa cedeze.

Lupta pentru putere ii seaca in asemenea masura de energie, iar parintii sunt atat de furiosi pe copilul lor incat, fara sa-si dea seama, uita ca trebuie sa-si educe copilul si sa dea dovada de empatie.

Pe masura ce bataliile dintre parinte si copil se intetesc, are de suferit intreaga familie. Cand un astfel de parinte ajunge in cabinetul unui psiholog, uneori este atat de furios, incat este dispus sa faca orice sacrificiu ca sa nu cedeze. Ingrozit la gandul ca ar putea parea slab si neputincios, uita ca adversarul sau este doar un copil. „Nu-mi pasa ce se intampla“, spun deseori astfel de parinti, „nu vreau sa ajunga un pusti rasfatat!“ Exista insa si un alt model parental ingrijorator. Lupta pentru putere ii seaca in asemenea masura de energie si sunt atat de furiosi pe copilul lor incat, fara sa-si dea seama, uita ca trebuie sa-si educe copilul si sa dea dovada de empatie. Intreaga familie este afectata de lipsa de dragoste si intelegere, care se rasfrange uneori si asupra relatiilor dintre parinti. Copilul poate ajunge sa se izoleze tot mai mult intr-un coltisor al lui si sa refuze sa mai faca parte din familie. Daca un parinte uita ce inseamna sa fii parinte, uita sa-si educe cu dragoste copilul, si in plus, se amesteca in permanenta in intimitatea lui, atitudinea lui inseamna un dublu ghinion caruia foarte putini copii ii pot face fata, cu atat mai putin un copil sfidator. Cel mai adesea aceasta combinatie nefericita intensifica problemele copilului.a

 

Fragment preluat si adaptat din cartea Copilul care iti da de furca – cinci tipuri de copii dificili, aparuta la editura TREI

foto deschidere: Shutterstock.comCopilul-care-iti-da-de-furca-prezentare

Articole asemanatoare:

My title page contents