Putina ordine, va rog!

N-am inteles niciodata de ce ne trebuie 4 seturi de farfurii, fie ele si Rosenthal sau „de Limoges”, de ce pastram suvite din prima copilarie (usor creepy, if u ask me), de ce stivuim tomuri intregi de ziare si reviste din anii adolescentei si ne inconjuram de o multime de lucruri care, dincolo de praful pe care il strang, nu prezinta vreo utilitate si, de cele mai multe ori, nu au in attachment nici macar vreo valoare sentimentala.

Cum eu n-am pic de remuscari in a renunta la hartii, haine si obiecte (desi pretuiesc adanc istoria si mostenirea de familie), nu inteleg de ce trebuie sa construim in fiecare an noi locuri de depozitare pentru lucruri pe care, probabil, nu le vom mai folosi vreodata, in loc sa ne facem mai des ordine prin dulapuri si viata.

Toate teoriile mele zen si minimaliste sunt puse insa la grea incercare in camera fiicei mele. Operatiunea „ordine” se lasa intotdeauna cu discutii, lacrimi, incapatanari si negocieri. Toate desenele (din prima zi de gradinita si pana in clasa a VIII-a, sa ne intelegem!) sunt importante, toate pietricelele si castanele adunate de prin parcuri au o valoare inestimabila si, in general, nu se poate trai fara obiectele, de cele mai multe ori schioape si stricate, ignorate insa, luni si ani la randul.

Dupa nervi, confuzie si ingrijorari (daca, doamne-fereste! se transforma copilul intr-un hoarder?) am aflat explicatia. Nu e vorba nici despre faptul ca obiectele cu pricina ii sunt prieteni dragi (asa cum se intampla in cazul copiilor mai mici, care au nevoie de „aliati” intr-un univers mare si uneori neprietenos), si nici despre vreo teama de abandon (specifica, e drept, prescolarilor, care cred ca, daca mami si tati arunca asa de usor obiectele, intr-o zi ar putea sa renunte la fel si la ei). LENEA – aceasta este raspunsul castigator pentru situatia care, pe cat de enervanta mi se pare mie, pe atat de amuzanta este pentru copila „strangatoare”.

Mai putin inseamna mai mult (spatiu:)

Si pentru ca tot patitu’ e priceput, m-am gandit sa transmit mai departe cateva trucuri. Jura psihologii: ne ajuta sa ucidem din fasa aceste situatii „de risc”.

Asadar, daca va doriti mai multa ordine in camera copilului:

Nu-i mai cumparati atat de multe lucruri (inutile) – e metoda cea mai simpla! Pentru orice obiect nou achizitionat, un altul mai vechi dispare! Si aici, ca si in moda, se aplica principiul – mai putin inseamna mai mult (in cazul acesta – spatiu).

Oferiti mai multa iubire si mai putine obiecte!  Ati fi uimiti sa vedeti de cat de putine lucruri au nevoie copiii care au cele mai bune jucarii (parintii) la indemana.

Invatati copiii de cand sunt mici sa-si sorteze jucariile, sa mai dea si altora (mai putin norocosi) din ele, nu doar de Craciun sau alte ocazii festive.

Fiti chiar voi un prim (si bun) exemplu – daca cel mic vede ca sunteti strangatori, va dori, fireste, sa va calce pe urme. Aruncati din frigider cutiile de lapte expirate de 3 ani si luati-va ramas bun de la blugii din clasa a X-a, care (putin realism!) n-o sa va mai incapa dupa 35 de ani si 2 copii!

Nu in ultimul rand, tineti-l departe de toate matusile de gradul III in a caror casa cu greu patrunde vreo raza de lumina, din cauza obiectelor adunate peste ani. Vizitele la asemenea rude sau cunostinte trebuie sa fie invers proportionale cu numarul de gandaci zariti la iesirea din lift, daca nu vreti sa traumatizati juniorul pe viata!

Articole asemanatoare:

My title page contents