Azi, mai mult decat oricand, conteaza sa fii un parinte constient. Sa fii treaz. Conectat. Sa inveti langa copilul tau.

 

„Pentru a ne putea accepta copiii asa cum sunt, trebuie sa renuntam la ideile noastre cu privire la cine „ar trebui“ sa fie. Si sa intram intr‑o stare de comuniune pura cu acestia, astfel incat sa le putem raspunde asa cum au nevoie sa o facem. Murind pentru noi, asa cum ne stiam, avem ocazia de a renaste alaturi de spiritul amical al copiilor nostri. Pentru ca acest lucru sa fie posibil, nu trebuie decat sa cedam aventurii de a fi parinte, mereu alta. Copiii nostri ne vor conduce. Din acest motiv, a fi parinte pentru un copil mic e cea mai mare ocazie sa ne schimbam. Daca suntem deschisi, copilul actioneaza ca un guru.”, scrie Dr Shefali Tsabary.

2856

 

Despre Ioana si felul ei de a fi

Iata un exemplu concret. Bogdan si Sorina se chinuiau de mai bine de 4 ani de zile cu refuzul de a invata a fiicei lor, Ioana. Fata nu avea un IQ mic, insa pur si simplu nu se integra si avea note proaste, refuza sa se implice la scoala.

Parntii erau foarte bine cotati in societate, iar faptul ca fata lor era un copil cu un comportament scolar deviant nu rima cu ei si cu statutul lor. Dizabilitatile de invatare ale lui Ioanei nu se limitau la mediul scolar, ci ii afectau si capacitatea de a socializa si de a se descurca in general in viata.

Ioana era foarte diferita de parintii ei si nu le semana nici pe departe. Desi adultii erau foarte sportivi, Ioana nu se dadea in vant dupa asta. Ba dimpotriva era mai degraba statica si introverta.

Cum se ciocnesc oamenii

Exasperat de personalitatea sensibila a fiicei sale, Bogdan o critica aspru in fiecare zi. Mama ei, Sorina, scenarista de succes, era de parere ca femeile trebuie sa fie puternice si dominante, ceea ce insemna ca era deranjata de nesiguranta fiicei ei.

Certurile erau la ordinea zilei in familie. Daca nu se certau Ioana cu tatal ei, se certau Ioana si mama. Bogdan si Sorina ajunsesera in asemenea hal de disperare incercand sa fie parintii fiicei lor, incat incetasera sa mai actioneze ca o echipa. Si au ajuns treptat sa nu se mai suporte si, inevitabil, sa se indeparteze unul de celalalt. Cand au anuntat ca decisesera sa divorteze, si-au dat seama ca nu mai pot sa ii faca fata Ioanei. Asa ca i-au spus ca se despart din cauza ei, sperand ca o vor trezi la realitate.

Cand copilul e tinta

Dat fiind ca isi gasisera in fiica lor o tinta pentru nefericire, chiar credeau ca, daca nu era Ioana, ar fi fost fericiti impreuna. In ceea ce o privea, Ioana se obisnuise in asemenea masura sa fie sursa suferintelor parintilor sai, incat isi juca rolul de demon pana la capat.

Numai cand au fost dispusi sa vada ca negativismul lor avea la baza incapacitatea elementara de asi accepta fiica, cei doi parinti au putut incepe procesul de transformare. Acest proces le impunea sa isi confrunte anxietatea privind caracterul diferit al Ioanei.

Cand au devenit constienti de tiparele inconstiente, au inceput sa observe cum i le pasau Ioanei, care actiona apoi conform acelor tipare, facandule astfel si mai multe probleme. Dupa multe luni dureroase de lucrat la ruptura din mariajul lor, au putut sa o elibereze pe Ioana de povara de a le duce lor durerea.

 

Accepta-ti copiii asa cum sunt

Desi e posibil sa nu sustinem un anumit comportament, trebuie sa sustinem intotdeauna neechivoc si din toata inima dreptul copiilor nostri de a fi cine sunt in esenta. Faptul de a ne accepta copiii ne permite sa ii crestem fara a‑i judeca, avand de‑a face cu ei dintr‑o pozitie neutra.

ACCEPTAREA NU ARE NIMIC PASIV

Adesea, acceptarea e considerata un element pasiv. E vorba

despre o neintelegere grava. Acceptarea nu poate fi doar o decizie intelectuala, trebuie sa ne implicam cu totul inima si mintea.

Pentru ca acceptarea este un proces foarte activ, intens si vi

Articole asemanatoare:

My title page contents