Atenție, acel copil mușcă!

Adorabil! Este adjectivul la care ne referim frecvent în cazul tuturor comportamentelor asociate cu copilăria timpurie: strigătele de bucurie, îmbrățișări neașteptate, sărutări. Mai puțin plăcut, totuși, este atunci când fălcile mici, cu greutatea primilor dinți, se strâng cu forța neașteptată pe mâna sau pe brațul unui coleg.

 

Mușcatul infantil este un instinct care tinde să dispară pe măsură ce se dezvoltă abilitățile lingvistice. În cazul în care, un copil mai mare de trei ani continuă să muște un alt coleg poate fi semnalul mai multor probleme și mai complexe. Si, ar trebui să discuți cu medicul pediatru.

Atenție, acel copil mușcă!

Între primul și al doilea an, acest comportament al copilului este mai degrabă un fenomen fiziologic care poate fi  asociat cu diferite cauze: dentiția incipientă, dorința de a „explora” obiecte noi, căutarea atențiilor sau a altor nevoi. Acestea, nu pot fi exprimate de catre copilul în cuvinte.

Oare de ce?

In final, stimularea dezvoltării relațiilor elementare ale cauzei și efectului, analizând reacția celor care sunt mușcați (de exemplu, aceștia urlă, protestează sau plâng).

Niciun părinte nu e încântat de faptul că fiul sau fiica lui este considerat/ă „amenințarea” în cadrul unui grup de joacă.

 

Iată câteva sfaturi utile pentru a încerca să elimini această tendință:

În primul rând, mângâie victima

Adresându-te în primul rând autorului „faptei”, chiar dacă doar pentru a-i face reproșuri, înseamnă implicit să-i acorzi atenție: acesta din urmă este îndreptat imediat către cei care au fost mușcați, mai ales dacă este alt copil. Dacă apare o mică rană superficială, este bine să intervii prin curățarea zonei rănite cu săpun și apă și apoi prin aplicarea gheții.

Stai calm

Discută cu copilul fără a striga, dar cu un aer serios și ferm. „Nu mușca!”, „Mușcătura este rea”: ​​acesta este mesajul care trebuie transmis, cu cuvinte simple, pe care chiar și un copil le poate asimila.

Oferă-i alternative

Mușcătura, așa cum am menționat deja, este o formă primordială de comunicare cu ceilalți. Din acest motiv, odată ce situația s-a calmat, este important să-i sugerezi copilului informații verbale care transmit mai clar mesajul pe care dorești să-l exprimi: de exemplu „nu, oprește-te” sau „aceasta e al meu”.

Redirecționează atenția

În cazul copiilor foarte mici, elementele care distrag atenția fac minuni. Când îți dai seama că emoționalul și energia sunt la nivel de gardă sau că plictiseala a preluat pur și simplu conducerea, îi ajută pe cei mici să-și îndrepte interesul spre o activitate mai pozitivă: dans, joc, colorare sau chiar schimbarea tipului de joc.

 

Articole asemanatoare:

My title page contents